Reformațiunea administrativă și antireformismul spiritual – Scrisoare deschisă către Marius Birgean și Emil Bartoș

Zilele trecute, jurnalistul Mircea Marian observa că un lider important al PNL, Ben-Oni Ardelean, se duce la Antena 3, tocmai la cei care insultă protestatarii din stradă, un post TV cunoscut pentru minciunile și mizeriile pe care le produce.

În mod similar, oricine care gîndește cît de cît și care este informat cît de cît poate fi îngrijorat, chiar dezgustat, de faptul că persoane publice din mediul confesional evanghelic românesc, precum Marius Birgean și Emil Bartoș, acceptă invitația Bisericii Baptiste Providența din Oradea, cunoscută deja pentru minciunile și mizeriile pe care le produc unele persoane din această comunitate religioasă.

Am demascat unele dintre minciunile și dezinformările pe care unii din această comunitate religioasă le-au răspîndit.

De asemenea, am arătat clar deficiențele conducerii actuale a Bisericii Providența, care indică un interes exagerat pentru reformațiunea administrativă și persistența unui antireformism spiritual, situație recognoscibilă și în multe alte biserici baptiste (și penticostale).

Biserica Providența a declarat luna noiembrie luna despre reformă. În 12 noiembrie 2017, invitat este Marius Birgean, în următoarele duminici doi emanueliști, iar apoi, în decembrie, Emil Bartoș, din cîte am auzit.

În 2014 la Universitatea Emanuel era primit Victor Ponta, „simbolul a tot ce e mai corupt, mai mincinos și mai toxic în România” (Mircea Cărtărescu), „un Michelangelo al politicienilor trombonişti” (Vlad Mixich), „un contorsionist politic care a tranformat România în oaia neagră a Europei” (Le Figaro).

Ce caută Victor Ponta la Universitatea Emanuel?, se întreba Beni Cruceru.

Ce caută Ponta la evanghelici?, ridica întrebarea și Teofil Stanciu.

Vizita lui Victor Ponta la Universitatea Emanuel e ok, dar invitația și susținerea sunt ciudate, considera Octavian Baban.

A fost invitat Ponta?…

Teofil Stanciu atrăgea atenția că vizita lui Ponta „poate fi interpretată ca un gir moral dat unui personaj cu grave probleme pe linie academică”.

Prezența lui Ben-Oni Ardelean la Antena 3 și prezența lui Victor Ponta la Universitatea Emanuel sînt exemple din zona chestiunii ASOCIERII de imagine.

La o altă scară, prezența unor figuri publice, emanueliști sau nonemanueliști, la Biserica Providența este din zona chestiunii ASOCIERII de imagine.

Marius Birgean și Emil Bartoș sînt figuri publice ale mediului confesional evanghelic românesc.

Problema asocierii imaginii lor cu imaginea actuală a Bisericii Providența nu este deloc o chestiune de ordin secundar.

Teofil Stanciu, cel mai bun dintre bloggerii evanghelici (peste 1.000 de bloguri în lb. română), a scris în 24 martie 2017 următoarele pe contul Facebook:

„UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea.”

UEO – Universitatea Emanuel Oradea
BBEO – Biserica Baptistă Emanuel Oradea

Deşi conducerea Bisericii Providenţa a luat cunoştinţă de această realitate, a continuat să invite emanuelişti în lunile următoare, iar în luna aceasta sînt invitaţi doi emanuelişti.

Aşadar, sînt invitaţi reprezentanţi ai antireformismului.

În astfel de context (amplu), prezența lui Marius Birgean și Emil Bartoș la Biserica Providența poate fi interpretată ca un gir moral acordat antireformismului spiritual.

Este ironic că vor vorbi tocmai despre… Reformă!

Acum cîteva zile, Florin Ianovici a fost la A7 TV. Afirmațiile sale din partea a doua a emisiunii indică un fenomen AMPLU în bisericile evanghelice – reformațiunea administrativă și antireformismul spiritual.

Împreună cu Florin Ianovici, ar trebui să fim îngrijorați de aspecte precum: distanța între amvon și oameni, instituționalizarea și ierarhizarea corpului eclesial, dictatura dimensiunii administrative în detrimentul dimensiunii spirituale, menținerea păcii sociale în biserică în detrimentul adevărului și al curajului de afirmare a adevărului, legalismul care sufocă spiritul prin literă, comisionarismul – „trebuie să-i dau şi fratelui 5 minute să dea un îndemn, trebuie să-l pun și pe ăla să se roage, ca să nu fie supărat, trebuie să-l în seamă şi pe celălalt şi să-l pun la predică”.

Este evident că prelegerile despre Reformă nu conduc la… Reformă.

Biserica Providenţa ar trebui să acţioneze conform învățăturilor biblice și, înțelegînd vremurile, conform unei viziuni.

De peste 1 an și jumătate, site-ul bisericii nu este funcțional.

La conferința aniversară a 500 de ani de la Reforma lui Luther (tema acestei luni la Biserica Providența) au fost… 35 de oameni!

În repetate rînduri, de-a lungul anilor, am fotografiat zecile de scaune libere din față în timpul slujbelor de duminică.

Ultima dată, vara aceasta, am intrat în pantaloni scurți în timpul predicii și am fotografiat cele 100 de scaune libere din față.

Oamenii tot oameni – sînt mai scandalizați că cineva a intrat în pantaloni scurți în biserică decît că în față sînt 100 de scaune libere!

Deși numeroasele evenimente aniversare organizate în România anul acesta au atras atenția asupra importanței Reformei care a avut loc acum 500 de ani, nu există semne de reformă în sistemele cultice evanghelice. Dimpotrivă, sînt tot mai numeroase manifestările antireformismului spiritual.

Entitățile eclesiale din sistemele cultice au folosit pretextul aniversării celor 500 de ani pentru a organiza evenimente publice, distrăgînd astfel atenția de la adevăratele probleme ale bisericilor.

La fel cum o dată pe an se organizează Sărbătoarea Mulțumirii (deseori prilej pentru Cluburile Baptistoide și Penticostaloide pentru a-și exhiba opulenţa) fără ca prin aceasta să crească virtutea mulțumirii continue, anul acesta s-a aniversat Reforma fără ca prin aceasta să crească nivelul de reformă în instituțiile baptiștilor (și penticostalilor).

În ultimii 27 de ani, evanghelicii români au dobîndit proprietăți, au construit și au renovat clădiri, au fondat instituții, iar numărul celor cu studii superioare și al oamenilor de afaceri a crescut uimitor.

Evanghelicii români sînt într-un moment propice pentru reformă, dar aceasta nu are loc pe plan spiritual, ci doar pe plan administrativ – Betoane și orhidee.

Reformațiunea administrativă pe de o parte, antireformismul spiritual pe de altă parte – iată fenomenul cel mai important din istoria postdecembristă a evanghelicilor români.

Sînt tot mai convins că reforma nu poate avea loc fără proteste publice.

De Ziua Reformei, Ghiță Mocan scria că la început cele 95 de teze au fost un protest, simultan au devenit un subiect, odată dezbătute au devenit un crez și apoi un fenomen amplu – „Protest, subiect, crez și fenomen – iată, redusă la esență, întreaga paradigmă a tezelor.”

„1. Când a spus: „Poenitentiam agite”, Domnul și Stăpânul nostru Isus Cristos a vrut ca întreaga viață a credincioșilor să fie caracterizată de pocăință.”

Această primă teză a lui Luther nu se referă la reformațiunea adnministrativă, ci la reformismul spiritual ca atitudine de viață.

Sînt mulți care au atras atenția, în articole în limba engleză, despre transformarea vieții organice a bisericii (care NICIODATĂ nu este un loc) într-o suită de sesiuni de evenimente care consumă resursele pe care Dumnezeu le pune la dispoziția bisericilor.

În România, probabil BBSO este fenomenul cel mai cunoscut în acest sens – nici o duminică fără spectacol.

Providența ar fi putut fi un BBSO moderat.

Dar, mai mult decît o biserică, Providența este un fenomen.

Dumnezeu a dat (și Dumnezeu a luat) resurse umane și financiare ample. Nu la Biserica Emanuel au fost cei mai buni studenți din cea mai bună perioadă din istoria Universității Emanuel, 1997-1998, ci la Biserica Providența.

Providența e celebră prin moștenirea social-spirituală pe care au lăsat-o ALȚII – precum stilul de închinare (mișcarea Jubilate a pornit în Biserica Providența) sau cele peste 10 ediții ale Colocviului Cornilescu (organizat de Aurel Burtic, Radu Gheorghiță, Emil Bartoș), la care au participar probabil sute de pastori și lideri din vestul țării. Cele două aspecte menționate sînt de ajuns ca să argumenteze de ce Biserica Providența are un anumit renume în vestul țării, și nu numai.

Providența NU este o biserică de cartier. Este mult mai mult.

Mediocritatea gîndirii care domină actualmente la Biserica Providența nu ține cont de IDENTITATEA acestei biserici, care are de a face cu TOT ce s-a întîmpla în cei 21 de ani ai istoriei scurte, dar zbuciumate, a Bisericii Providența.

Eu nu cunosc o altă biserică în țară sau diaspora căreia Dumnezeu să îi fi pus la dispoziție atîtea resurse spirituale și administrative.

Nu am nici o rezervă în a considera în continuare că Dumnezeu are un plan cu această biserică, întrucît a investit enorm în ea.

Asta nu înseamnă că ar trebui manifestată vreo toleranță față de derapajele grave ale actualei conduceri.

Să nu uităm nici că Providența a rămas un simbol al rezistenței în fața emanuelismului negruțian.

Prin ceea ce a scris – „UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea.” -, Teofil Stanciu nu făcea altceva decît să se înscrie într-un lung șir de voci publice care, de-a lungul anilor, au criticat sistemul emanuelist: Dănuț Mănăstireanu, Alexandru Nădăban, Iulian Necea, Claudiu Dobra, Ciprian Sturz și, mai ales, Alin Cristea.

Sistemul emanuelist nu a rezistat pînă acum doar prin susținerea aderenților săi, prin grupuri de interese, ci și prin lipsa de curaj a multor critici care nu și-au ridicat glasul în spațiul public.

Contextul acestui an – 500 de ani de la protestul public al lui Luther, dar și protestele din februarie din țara noastră, pentru care românii au fost apreciați în străinătate – ar fi putut fi cea mai bună ocazie pentru proteste publice ale unor evanghelici români care doresc reformarea sistemului confesional.

Este trist însă că se mulțumesc să țină conferințe, prelegeri, seminarii despre Reformă, fără să facă, de fapt, Reformă.

Nu e de mirare că Isus l-a numit pe Ioan Botezătorul cel mai mare om născut din femeie. El nu a deschis calea Mîntuitorului doar prin prelegeri publice, ci și prin degetul îndreptat înspre Irod, autoritatea administrativă care nu avea autoritate morală, spirituală.

După mintea noastră, probabil că ar fi fost un element de bază pentru evanghelizare încă 50 de ani. O, cîte botezuri ar mai fi făcut Ioan Botezătorul!

Istoria Bisericii e plină de astfel de exemple, în care reformismul spiritual are de a face cu adevărul, cu proclamarea adevărului și cu asumarea consecințelor pentru loialitatea față de adevăr.

Reformatorii din toate timpurile nu au fost doar creștini care citeau Scriptura și se rugau, ci oameni de acțiune care i-au motivat pe alții să devină eroi ai credinței.

La ora actuală, Biserica Providența este opusul spiritului reformator.

Iar figurile publice care își asociază imaginea cu imagea Bisericii antireformiste Providența s-ar putea să fie sancționați de memoria colectivă.

Oradea evanghelică a devenit un cimitir al năzuințelor baptiștilor (și penticostalilor), bîntuiți de nostalgii și de inginerism nonvital.

BBSO e pe val, dar, avînd în vedere cazurile nefericite ale bisericilor orădene precum Emanuel și Providența, aflate în cădere liberă de mulți ani, s-ar putea ca într-o decadă, cel mult două, să asistăm la decăderea încă unei biserici care refuză să producă reformism spiritual.

Veștile din Comunitatea BCB Timișoara sînt proaste. Samy Tuțac, mare proclamator al nevoii de reformă, este, de fapt, unul dintre antireformiștii baptismului românesc, alături de alți baptiști ofiliți, precum Viorel Iuga, Paul Negruț, Doru Hnatiuc, Marius Cruceru și alții.

Accentul pe administrația confesională pune în umbră chestiunea de prim rang a guvernării eclesiale.

Spiritul competitiv de la nivelul instituțiilor confesionale (comunitățile regionale, Uniunea BCB, licee, fundații etc.) se manifestă ȘI în perimetrul bisericilor, unde caracterul organic al corpului eclesial ar trebui să primeze, nu cel competitiv (despre care vorbea și Florin Ianovici).

Va fi reformă în bisericile baptiste din România? NU! Nu în timpul vieții noastre!

Atunci ce putem face?

Să păstrăm moștenirea pe care o avem. Să nu ne asociem imaginea cu antireformiștii. Să pregătim terenul pentru generațiile următoare. Să rămînem loiali adevărului, oricît ne costă. Să nu trăim în zodia harului ieftin. Să ne trăim creșinismul în mod nonduminical – adică să recuperăm conceptul de pocăință ca și stil de viață, cum zicea și Luther. Să fim eroi ai credinței, căci un statut mai modest nu ni se permite.

Jos propagandiștii! Jos conferențiarii! Jos antireformiștii! Jos papagalii!

Alin Cristea, 50 de ani, Oradea

Creștin postprotestant, evanghelic moderat, baptist conservator

Blogger, catrenist, relaționist

Nepotul lui Gligor Cristea, unul dintre pionierii credinţei baptiste în România

Editorul blogului România Evanghelică (49.000 de postări), al blogului RoEvanghelica (12.000 de postări) și al altor 100 de bloguri

Editor reviste electronice: Confesionala, Perspective, România Evanghelică, Oradea Evanghelică, Dumbrava, Pagini de istorie baptistă

Mogulul blogosferei evanghelice

Licențiat în teologie baptistă (Institutul Biblic Emanuel Oradea, 1999, cursuri la zi)

Licențiat în topografie minieră (Institutul de Mine Petroșani, 1993, cursuri la zi)

Președintele Asociației Thymos – 10 ediții ale Premiilor Thymos pentru bloguri evanghelice

“Evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet” (Răsvan Cristian Stoica, 2011)

„Patriarhul blogurilor evanghelice” (Corneliu Constantineanu, 2014)

„A guru of media” (Sebastian Văduva, 2015)

„Arhivarul evanghelicilor romani” (Cătălin Dupu, 2015)

„Cel mai bun jurnalist creştin al momentului în România (Mihai Chiriguţ, 2006)

“Cel mai cu vechime jurnalist evanghelic în spațiul virtual” (Daniel Bulzan, 2007)

„Merită cu prisos titlul de Evangelical Media Champion (Mihai Ciucă, 2007)

„Prin intermediul internetului a trimis mii de mesaje informative creştinătăţii române din întreaga lume (Caius Obeada, 2007)

„Alin Cristea are un stil aparte de a spune lucrurile, șocant pentru mintea noastră de evanghelici, neevlavios de multe ori, dar este unul dintre puținii oameni care au imaginea de ansamblu asupra mediului evanghelic online…” (Laurențiu Balcan, 2014)

„Alin Cristea a stârnit (mereu) mai mult interes decât toți politicienii care au trecut (sau nu) prin UEO [Universitatea Emanuel Oradea]” (Marius Teodoru, 22 octombrie 2014)

„Alin imi plac la nebunie mesajele tale teologice ce proving din enciclopedia experientei tale, imi plac ca nu sunt biased, nu ai nici o influenta, you go sola Scriptura! Mi-ar place sa citesc o carte teologica marca Alin Cristea, teologie pura.” (Felix Macovei, 21 august 2017)

„Alinierea gandirii cu exprimarea verbala/in scris. Nu am intalnit pe nimeni care sa fie atat de deschis sa descrie ce gandeste (poate pentru ca ei considera ca e nepotrivit sau nu e relevant)…dar asta inseamna sinceritate si in parte, umblare in lumina. Noi…restul..ne fortam la o piosenie de suprafata (I’m still fighting with it)” (Darius Ile, 6 iulie 2017)

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/alin-cristea

http://asociatiathymos.wordpress.com/referinte

Alin Cristea – un protestatar orădean împotriva corupției din guvern, dar și împotriva corupției din instituțiile religioase

Din seria SCRISORI DESCHISE

Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Emanuel din Oradea (01.06.2017)
Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România – 30 mai 2017
Ionescu la Capitală – Scrisoare deschisă către Biserica Penticostală Betel din București (30.05.2017)
Ionescu în deplasare – Scrisoare deschisă către Biserica Penticostală Poarta Cerului din Timișoara (27.05.2017)
Despre Cristian Ionescu – Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (24.05.2017)
Egoismul penticostalilor – Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România (23.05.2017)
Scrisoare deschisă către Ben-Oni Ardelean și ceilalți parlamentari evanghelici prezenți duminică, 26 februarie 2017, la Biserica Penticostală „Sfânta Treime” din Bistriţa (27.02.2017)
Scrisoare de dispreț față de baptiștii și penticostalii orădeni (11.02.2017)
Scrisoare deschisă către Consiliul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România (07.07.2016)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara – 25 aprilie 2016
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Betel din Timișoara (04.02.2016)
Scrisoare deschisă către Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România (29.04.2015)
Scrisoare deschisă către Biserica Baptistă Golgota din Arad (17.02.2015)
Scrisoare deschisă către conducerea Cultului Penticostal din România (13.11.2014)
Scrisoare deschisă către Federaţia Baptistă Europeană (24.09.2013)
Scrisoare deschisă către pastorul Petrică Vidu (17.03.2012)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Reformațiunea administrativă și antireformismul spiritual – Scrisoare deschisă către Marius Birgean și Emil Bartoș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s