„Așa cum revoluția științifică de la începutul modernității a produs o schimbare fundamentală de concepție cu privire la univers, om și societate, este de așteptat ca noile achiziții ale științei și tehnologiei (noua revoluție științifică) să aducă schimbări semnificative de înțelegere cu privire la ființa umană și viitorul ei. Literatura de specialitate vehiculează deja o serie de concepte care par să restructureze ideatic tot ceea ce s-a construit până acum. În spațiul public apar tot mai frecvent termeni care dau coordonatele noilor orientări de gândire și practică socială: post-umanism (perspectiva filosofică în care diferența ontologică dintre om și lucruri dispare, împreună cu pretinsa superioritate a ființei umane); trans-umanism (mișcare filosofică și culturală care promovează modalitățile de îmbunătățire a capacităților omului și de lărgire a scopurilor acțiunilor sale); post-politic (ideea de a organiza societatea dincolo de vechile vederi ideologice și de a apela la eficiența experților și managementului instituțional); post-creștinism, post-religie (concepția care admite că viitorul societății umane nu mai este legat de viziunea creștină despre lume și viață, nici de o altă înțelegere religioasă); post-adevăr (contextul în care opiniile publice sunt conturate mai degrabă pe emoții și crezuri personale decât pe fapte obiective). Toate acestea par să conducă la o societate în care omul să fie rupt de orice realitate metafizică și de un suport moral stabil. Desfăcut și analizat în detaliu de diverse științe, omul este mai apoi reconstituit după chipul și asemănarea unei imagini livrate de o teorie sau, uneori, de o ideologie.”
http://danutj.wordpress.com/2020/09/26/pentru-o-antropologie-teologica-crestina
