Istoria evanghelică necosmetizată

1

Petru Lascău: „După câte ştiu eu, şi din experienţa mea proprie, nici un baptist n-a fost exclus dintr-o biserică penticostală, pentru că a fost baptist. În schimb vă pot da foarte multe exemple de penticostali excluşi din biserici baptiste pentru că erau penticostali. Pe plan profesional am suferit două retrogradări: comuniştii m-au retrogradat că eram pocăit şi nişte fraţi baptişti pentru că eram penticostal.”

2

Dănuț Mănăstireanu: „În mod deliberat nu urmăresc disputele de pe blogul lui Marius [Cruceru]. Am și așa destule pricini zilnice de enervare. Nu mai am nevoie de o sumedenie în plus. Deși am multă prețuire pentru talentele lui Marius și mai ales pentru ce era cîndva – așa cum se străvede din cînd în ceea ce scrie, așa cum am afirmat adeseori, am mari rezerve față de ceea ce a devenit sub influența paulină. Mai mult decît atît, sunt alergic la mulți dintre cei care frecventează acel forum de discuții. Și aici nu mă refer la cei sinceri căutători ai adevărului, ci la semidocții care cred că știu totul și pot pune cu ușurință etichete ieftine pe orice.”

3

Alexandru Nădăban: „În prima sesiune la Istoria Bisericii Universale am căzut o droaie de studenţi din anul II ce avuseseră iluzia unei note bune după recitarea a două-trei propoziţii din curs, dar care nu aveau habar de materie. Anterior acestei sesiuni (din ianuarie 1995), două studente m-au informat la curs că studenţii erau obişnuiţi cu examene în care trebuiau să reproducă doar textul cursului, fără să emită unele judecăţi de valoare. Fiind un tip precaut, am comunicat aceasta rectorului care mi-a dat carte blanche. Mesajul lui a fost “În fiecare dumninică de la orele 16 fratele cutare ţine caticheza în biserică. Dacă nu au trecut de faza catichezei, pot să participe sau să plece acasă.” Mesajul a fost anunţat la curs aşa că cele două studente au trecut examenul cu 8, fără probleme. Începea o schimbare de optică. De asemenea am sesizat opoziţia anumitor studenţi din anul II a căror limba română nu era limba maternă. Ciudat sau nu, aceştia aveau impresia că vor lua note de trecere doar pentru că erau prezenţi/prezente. S-au înşelat.

Cu toate acestea şocul cel mai mare l-am avut la anul III la un curs de sistematică ţinut de Leslie McCurdy, un canadian ce nu cunoştea limba română şi care m-a rugat să corectez eseurile pe trei-patru teme date. Cu mici excepţii (cinci sau şase) eseurile erau un colaj de citate de prin cărţile bibliotecii institutului. La aşa ceva nu se putea da note de trecere. Am rămas cu un gust amar: în anul III studenţii la teologie nu ştiau ce înseamnă un eseu şi ce înseamnă plagiat. La fel de şocat, McCurdy s-a dus să îl întrebe pe rector care ar fi soluţia pentru un an ce nu promovase în proporţie de 90%. Indicaţia a fost să trateze problema pastoral. Aici cei doi nu au ajuns la un consens, având păreri diferite despre ceea ce ar însemna “pastoral”. Pentru McCurdy ar fi însemnat exmatriculare.”

4

Alin Cristea: E, probabil, cel mai dureros articol pe care l-am citit. Acum cîțiva ani aș fi plîns…

Așa cum am făcut cînd am citit, pe diagonală, scrisoarea publică a lui Dănuț Mănăstireanu către Paul Negruț.

Ca și lider al grupei de teologie care a absolvit în 1999, aș avea multe de confirmat și de adăugat acestui articol dureros.

În diverse ocazii, pe Internet, dar și față în față, am semnalat multe chestiuni care ar fi trebuit rezolvate la timp.

Și am semnalat și faptul că avem nevoie unii de alții.

Desigur, ceva mai puțin de oameni precum Paul Negruț, Doru Hnaticu, Ilie Țundrea.

Să nu creadă cineva că am fost ÎNDEAJUNS de clar.

Acesta e comentariul meu la articolul lui Alexandru Nădăban:

Lumea academică (3): IBEO – Universitatea Emanuel din Oradea

La comentarii, Alexandru Nădăban s-a exprimat CLAR:

„ibeo s-a amestecat in viata oamenilor, si-a bagat nasul in chestii ce tineau de libertatea individului. a fost si cred ca a ramas o inchisoare, cel putin de constiinta. au o obsesie: controlul absolut, trasatura tipica dictaturilor.”

Iată și cîteva selecții din textul articolul amplu:

„Negruţ a manevrat foarte abil şi a reuşit să îşi impună voinţa în mod mai mult sau mai puţin diplomatic, folosind manipularea demnă de un absolvent al facultăţii de psihologie. În acelaşi timp folosind metoda recompensei şi a sancţiunilor a instituit ceea ce el avea să numească “cercul de protecţie” din care făceau parte printre alţii secretară şefă, Hnatiuc, Ţundrea, Marius Cruceru. Deşi Negruţ mi-a propus, nu am acceptat să intru în acest joc meschin ce m-ar fi transformat într-o marionetă cu postul asigurat.”

„Politica de cadre la IBEO-UEO era ciudată. De exemplu americanii erau preferaţi românilor din motive “politice” sau mai degrabă financiare. Nu o dată am cedat ore pentru a-i lăsa pe americani să îşi facă numărul. Întrebînd studenţii despre ce au vorbit americanii, am fost uimit să aflu că subiectul nu avusese nici o tangenţă cu teologia, nici măcar cu ceea ce în Anglia se numea Mickey Mouse Theology.”

„O scurtă privire asupra cadrelor didactice existente acum la UBEO vedem că printre cei ce predau se află fiica rectorului, ginerele rectorului, fiul pastorului instituţiei, iar decanul Facultăţii de teologie tot nu are nu are studii de teologie.”

„Dincolo de tentativa eşuată a actualului rector, cîndva preşedinte a Uniunii baptiste din România, de a desfiinţa instituţia de învăţămînt superior baptistă situată în Bucureşti, de obstrucţionarea deschiderii unei facultăţi protestante la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, aceste acţiuni (în viziunea sa de “politică bisericească”) ar putea să fi semănat destul vînt ca la un moment dat să culeagă furtună, în spiritul relaţiilor frăţeşti.”

5

„…ce s-ar fi intamplat cu Ton daca si-ar fi istorisit experientele lui supranaturale cu Dumnezeu. Exact ce se intampla si acuma. Ar fi fost excomunicat din randul bisericii baptiste de catre niste pastori scortosi , cu doctorate in teologie facute in America pe vremea comunismului ( si stii bine cine ajungea la studii pe vremea aia) , oameni fara Dumnezeu de altfel.

Ton a ales sa nu spuna despre aceste experiente exact asa cum Pavel nu a vorbit timp de 14 ani despre experienta lui.

Un exemplu elocvent este Buni Cocar,acualmente pastor in Chicago si care a fost pastor in anii 82-84 la o bisericuta mica in cartierul Giulesti. Buni Cocar era un baptist care credea in darurile Duhului Sfant, el personal fiind vindecat in mod miraculos de cancer. El era acuzat de baptisti ca este eretic, carismatic si a fost marginalizat. Nici un pastor baptist nu a avut nici un fel de legaturi cu el. Era insa o diferenta uriasa intre micura lui biserica si biserica Basarab spre exemplu. La Buni Cocar se pocaiau oameni la fiecare serviciu de inchinare. Buni Cocar a pornit biserica cu 20 de batrani care se adunau la rugaciune intr-o camera 4x4m iar in 2 ani a ajuns la 200 membri si s-ar fi extins si mai mult dar securitatea l-a fortat sa plece in America. La biserica Basarab canta un cor superb dar atmosfera era de moarte, moarte, moarte. Nu stiu sa fi vazut in 5 ani de studentie un singur om sa se ridice si sa spuna ca se pocaieste, in biserica Basarab. Avea sa aflu mai tarziu ca ‘pastorul’ Tunea a fost colonel de securitate si s-a pocait si el cu cativa ani in urma intr-o biserica mica din Canada.” – comentariu Cornel pe blogul lui Petru Lascău

6

Dănuț Mănăstireanu: „3. Lidia Ababei era mătuşa mea, sora tatălui meu, un lider al mişcării Zikron din Iaşi, care, cu largul concurs al conducerii Bisericii baptiste din Iaşi a fost dată pe mîna Securităţii şi a făcut zece ani de puşcări psihiatrică, ieşind de acolo o adevărată epavă.

4. Acest curent nou, neoficial (Zikron) era asociat oarecum cu mişcarea treziţilor, iniţiată de Jean Gligor, din Sighet.

5. Barbu Ionel este numele de cod al pastorului baptist Radu Cruceru.”

În perioada 1970-1975, Biserica Baptistă Nr. 1 din Iași a fost păstorită de Radu Cruceru. (Istoria bisericilor baptiste din România, p. 543)

Radu Cruceru a murit în 1975, nu în 1977, cum menționează Istoria Baptiștilor din România 1856-1989, p. 814.

7

Dănuț Mănăstireanu: „Iosif Țon are bunul simț (și curajul) de a declara în mod deschis (cel puțin din cînd în cînd) ceea ce crede, ceea ce aproape nimeni nu îndrăznește să facă între evanghelicii români, din pricina atmosferei de frică paranoică creată de lideri autocratici și manipulatori, de genul Paul Negruț, care este gata să acuze de liberalism și erezie pe toți cei care cred altfel decît el.”

8

Petru Lascău: „Nu neg elitismul unora dintre penticostali, dar el este o excepţie şi este cu totul periferic. Nu cred că veţi întâlni pastori penticostali să trateze pe cei baptişti ca fiindu-le inferiori. Eu aş spune fără să greşesc că fenomenul este invers, mai degrabă păstorii baptişti ne consideră pe noi penticostalii şi pastorii noştri ca fiind de joasă clasă. Aş putea argumenta cu exemple multe. Întrebaţi când a invitat pastorul Dvs. pe un penticostal să predice în biserica Dvs. Orice pastor baptist poate predica in orice biserică penticostală din America. Dar nu orice pastor penticostal într-o biserică baptistă.

Eu am o istorie cumplită de care nu-mi vine bine să-mi aduc aminte. Am fost invitat să predic într-o biserică baptistă din România cu prilejul unui eveniment. Am călătorit special pentru acel eveniment. Când să înceapă evenimentul am fost lăsat afară pe coridorul bisericii. Nu dau nume şi nici locuri.

Cât priveşte Alianţa Evanghelică, cred că ar trebui să vă rugaţi Domnului să mai puteţi avea cu cine participa la ea.”

9

Petru Lascău: „Pentru că nu am acceptat să plătesc câte $60.00 pentru fiecare predică am fost scos din program [RVE]. Predică altcineva care are şi poate să dea banii aceştia. Nu este vorba de nici un atac împotriva nimănui, şi nici de egalitate de participare între cele trei culte, şi nici de democraţia uzitată de acest comitet local. Alte interese decât cele ale Alianţei sunt la mijloc, şi ele au funcţionat şi în decizia de la Suceava. Păcat!

Anii trecuţi am fost invitat să fac parte din bordul RVE condus de Sammy Tippit. Mi-am dat seama curând că era doar o acţiune de coptarea a mea şi a bisericii pe care o păstoresc, la acţiunile de strângere de fonduri ale RVE. S-a dovedit că era doar abureala acestei politici, pentru că n-am fost invitat la nici o întrunire a bordului pe America şi nici n-am fost informat de nici o decizie a acestui bord (dacă există sau nu n-am nici o dovadă). Nu vreau să dau numele celui care m-a invitat să fac parte dintr-un astfel de for. Anual am primit delegaţii din partea RVE şi am făcut colecte, donaţii şi am înscris suporteri ai RVE. Cred că este vremea să-mi schimb atitudinea faţă de acest post de radio.”

RVE – Radio Vocea Evangheliei

10

Alexandru Nădăban: „În ceea ce mă priveşte nu ştiu pe cineva care să fi fost angajat cu carte de muncă la Facultatea Betania, excepţie nefăcînd nici măcar portarul. Dotarea biblioteci era precară, atît în materie de carte cît şi de periodice. Nu existau standarde interne cu privire la notare, la examene. Unele cadrele didactice erau supraîncărcate, predînd cursuri din diferite discipline. Nu exista o departajare a catedrelor sau ceva de genul acesta. Se vehicula numele lui Pustan cu speranţa că va preda mai mult timp acolo, dar în afara unor apariţii episodice, cu impact emoţional sau spiritual, nu am putut constata un impact academic la nivel de facultate. Existau cadre didactice ce nu apăreau la cursuri, după cum puteai să apari la curs şi să constaţi că nu aveai nici un student în sală sau cel mult doi studenţi. Vacanţa se dădea cu o săptămîna mai devreme, cursurile începeau cu o săptămînă mai tîrziu faţă de celelalte facultăţi.”

11

„Nimeni nu comentează de negura spirituală care a trecut din nou peste orașul Phoenix penru a câta oară în ultimii 20 de ani? Despărțirea cu ceartă a celor ce formează astăzi biserica Happy Valley… etc. Dar cea mai crâncenă dintre toate a fost sub conducerea unei alte super-vedete Rev. Dr. PhD. Dorin Druhora, ridicat în slăvi de enoriași, care știți bine cum s-a sfârșit. Acesta a expulzat cu ordin de interzicere penală de a călca pe proprietate pe mai multe familii fondatoare… în mai multe rânduri helicopterele poliției planau peste biserică pentru menținera păcii… și în sfârșit plecarea acestei famillii la Missouri și dezastrul pricinuit acolo…” – Comentariu Luciu pe blogul lui Petru Lascău

12

Florin Vancea: „La Congresul de la Sacramento fratele Sorin Covaci a semnalat o nevoie a Asociației de a ajunge ceea ce spunem că este, o Asociație a bisericilor, nu doar a păstorilor. Bisericile, în general, sunt izolate de Asociație, cu excepția evenimentelor în care păstorii se întâlnesc pentru diferite evenimente. În rest bisericile nu prea își practică asocierea.”

www.baptisti.org

13

„Nu am fost de acord ca să mai aibă loc adunări generale, pentru că ele au degenerat în ani în neînțelegeri și certuri de partide. Ca orice pastor adevărat trebuie să te opui păcatului și dezbinării turmei. Am reușit timp de 4 ani. Este singura perioadă din cei 10 ani de pastorație când am avut liniște și pace.” – Petru Lascău

14

Alex Nădăban, comentariu pe blogul lui Dionis Bodiu: „paul negrut si navigatorii a fost ceva cam ca si cometa haley pt pamint. daca pn ar fi pus in practica numai 50% din ce au avut bun navigatorii ar fi fost fff bine. din pacate el a ramas un cleric baptist setat pe evanghelizare punct intr-o institutie asemanatoare templului iudeu din vremea lui irod de la care au ramas niste pietre. sunt putin rautacios, dar apa vie trece pietrele ramin.”

15

La moartea lui George W. Galiș, Petru Lascău îi dedică o rememorare emoționantă (dar care este, în cele din urmă, o eulogie, jenantă ca mai toate eulogiile scrise în stil „evanghelic”).

Cu această ocazie, Petru Lascău nu se poate abține să nu introducă elemente din registrul polemic, caracteristic discursului său relevat în alte momente de pînă acum.

Astfel pot să adaug încă un episod la rubrica „Istoria evanghelică necosmetizată”. Sublinierile îmi aparțin.

„La doar trei ani de la sosirea mea în Chicago a renunțat la poziția de pastor senior ca să mă promoveze pe mine în locul său. Cred că a fost una dintre puținele transferuri de autoritate din bisericile penticostale române într-o atmosferă de sărbătoare și bună înțelegere.”

Cei mai mulți pastori ieșiți la pensie devin o problemă pentru biserica locală. N-a fost cazul fratelui Galiș.”

16

Marius Cruceru: „Se apropie adunările generale din ianuarie – februarie. Pentru unele biserici atunci este vremea tăierii ramurilor uscate, vremea disciplinei. Este biblic? Nicidecum.

De obicei se trece direct la excluderi, fără preparative pastorale, fără vizite, fără încercări de recuperare.”

Dar MAI ÎNTÎI este Sărbătoarea Nașterii Mîntuitorului, despre care Marius Cruceru, pastor baptist (care se odihnește în prezent de la predicat), doctor în litere, decanul Facultății de Teologie a Universității Emanuel, nu prea scrie…

Au avut voie păstorii să se bucure, îngerii să cînte, magii să se închine, atîția compozitori de-a lungul secolelor să scrie colinde săltărețe și piese pline de speranță, dar noi nu, noi trebuie cică să ne întristăm mai întîi…

Articolul Pătrățosului din 18 decembrie face apel la textul din… Isaia 58 (nu o dată s-a lăudat Marius Cruceru că are darul… descurajării)!

Doară cum să se coboare la banalitatea unui text narativ din Evanghelii?

Să revenim însă la articolul lui Marius Cruceru de azi, 22 decembrie.

Afirmațiile citate sînt importante, deoarece un pastor baptist, blogger de notorietate, confirmă faptul că DE OBICEI disciplina în bisericile locale (baptiste) nu se face conform principiilor biblice! Excluderea se face fără încercări de recuperare!

Ironia sorții face ca Marius Cruceru să facă parte tocmai din gașca pastoral-academică din Oradea care practică DIN PLIN acest obicei nebiblic al disciplinării haotice, discriminatorii, agresiv-ideologice, manipulatorie, isterice, ipocrite, necreștinești, inumane!

Un proces la tribunal intentat de o victimă a acestor abuzuri ale grupului de pastori mincinoși Paul Negruț, Florin Negruț, Doru Hnatiuc, Marius Cruceru și alții ar dezvălui destule detalii din culisele ghetoului confesional baptist orădean. Din păcate, o asemenea acțiune ar discredita, în memoria publică, renumele Oradiei baptiste obținut în zeci de ani de viață comunitară religioasă, înainte și după ’89. (Apropo, sînt pastori-bloggeri care scriu în perioada aceasta despre ’89, despre valoarea libertății, despre Havel?)

Nici penticostalii nu stau mai bine, luptele lor intestine fiind grețoase, bădărane, compromițătoare, neputînd fi acoperite, în conștiința publică, de către diverse acțiuni religioase și de binefacere.

De-a lungul anilor, în mod consecvent, am sancționat public (și în discuții private) aceste reflexe ideologice ale procesului de disciplinare din ghetoul confesional evanghelic, care discreditează discursul religios pe care comunitățile creștine îl au, public, săptămînă de săptămînă, an de an.

Acum s-a trezit și Pătrățosu să amintească de acest subiect delicat!… Dar, de fapt, hoțul strigă: „Hoțul!”

Miza dezbaterii despre disciplina eclesială / confesională este MARE și este în strînsă legătură cu discuția despre autoritate: Ce legitimitate moral-spirituală mai are autoritatea formală care încalcă principiile biblice și stipulațiile documentelor de funcționare ale organizării confesionale?

Ce trebuie făcut în astfel de cazuri, cînd pastorii, presbiterii, comitetele bisericilor și conducerea regională sau națională a cultului se fac vinovaţi de încălcări grave ale principiilor biblice și ale articolelor din Mărturisirea de credință și din Statutul de organizare și funcționare a cultului?

Răspunsul se găsește, CLAR ȘI RĂSPICAT, fără putință de interpretare, în cartea 9 semne ale unei biserici sănătoase – Mark Dever, Editura Făclia, Oradea, 2010.

„Cine este instanța supremă care are ultimul cuvânt? Nu este nici episcopul, nici papa, nici prezbiterul, nici comitetul, nici sinodul, nici convenția. Nu este nici măcar un pastor sau un comitet de lideri, un bord de diaconi sau comitetul bisericii. Instanța supremă este pur și simplu biserica – adică adunarea tuturor credincioșilor care fac parte din biserică.” (p. 269-270)

Așadar, miza dezbaterii despre cum se face disciplina eclesială / confesională nu are de a face în primul rînd cu apărarea bunului nume al victimei sau, dimpotrivă, al pastorului / presbiterului / comitetului care face disciplinarea – aceasta este un palier secundar al dezbaterii, dar și el important. În celebrul film (alb-negru) „Lista lui Schindler” apare o cugetare de prim rang: „Cine salvează un om salvează omenirea.”, subliniindu-se astfel importanța atitudinii față de o singură ființă umană și nu gîndirea managerială care ia în seamă cantitatea sau calitatea unor grupuri de oameni.

O astfel de gîndire ar trebui să caracterizeze viața dinamică a unui organism eclesial sănătos, nu activismul ipocrit, mercenariatul sau competiția (de tip managerial). Un organism eclesial sănătos respectă „drepturile” ORICĂRUIA dintre mădularele sale și va fi interesat, precum Hristos, Capul Bisericii, de recuperarea celui pierdut și pentru asta va lăsa 99 de programe cu orchestre, coruri, fanfare, grupe de copii, scenete, poezioare, colocvii, conferințe și tabere pentru a încerca recuperarea celui pierdut.

Iată 3 cazuri ORĂDENE:

1. Cazul Iosif Țon

Acum un an Paul Negruț și Marius Cruceru, PE BLOGURI, au dat tonul la campania mizerabilă de discreditare a lui Iosif Țon.

Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste de acum un an prin care i se retrăgea ordinarea lui Iosif Țon este un exemplu evident de abuz instituțional (cît de proști pot fi pocăiții?), deoarece nu este întemeiat pe documentele de funcționare ale asociației de biserici baptiste din România: Mărturisirea de credință și Statutul cultului.

2. Cazul Lucian Ciupe

La o săptămînă după ce, anul trecut, Iosif Țon a ținut 7 zile de prelegeri, cu sala plină, la Biserica Baptistă Providența din Oradea, pastorul Lucian Ciupe, la presiunea comitetului, și-a dat demisia în 21 noiembrie 2010.

Situațiunea s-a complicat enorm odată cu minciuna pastorului Doru Hnatiuc din 28 noiembrie 2010. (Această postare este cea mai vizitată dintre cele 14.000 de pe blogul România Evanghelică.)

Ca și cum nu i s-ar fi făcut destule nedreptăți lui Lucian Ciupe, unul dintre pastorii baptiști prețuiți în România, la începutul anului 2011 i s-a retras ordinarea de către Comunitatea Baptistă din Oradea. Știe cineva conform cărui articol din Statutul Cultului Baptist o Comunitate regională baptistă îi poate retrage ordinarea unui pastor baptist?!… Întreb și eu ca prostul!… Ba nu, proști sînteți voi, pocăiților, care permiteți să se întîmple astfel de nedreptăți în Biserica lui Hristos, Comunitatea Duhului!

În cazul lui Nelu Demeter care conduce Biserica Baptistă din Băile Felix, Consiliul Uniunii Baptiste a cerut BISERICII din Băile Felix să-l excludă!

Așadar, ultima instanță este BISERICA locală, nu Comunitatea regională sau Consiliul Uniunii Baptiste!

Retragerea ordinării lui Lucian Ciupe a avut loc în condiții suspecte, în mod pripit, la sfîrșitul unei ședințe a pastorilor bihoreni convocată nu pentru această chestiune. Florin Negruț, la sfîrșitul celui de-al doilea mandat ca președinte al Comunității Baptiste din Oradea, este cel care a manipulat în acest sens întrunirea, ÎN LIPSA împricinatului!!!

În Cazul Lucian Ciupe mai există două chestiune importante:

a). Lucian Ciupe a fost prezent în Biserica Baptistă Emanuel în duminica în care Doru Hnatiuc a mințit la adresa sa. Lucian Ciupe a alcătuit o scrisoare către Bisericii Baptiste Providența, în care făcea precizările de rigoare, dar Comitetul Bisericii Providența nu a adus-o la cunoștința bisericii.

b). Se înțelege de la sine că anul 2011 nu a fost un an ușor pentru familia lui Lucian Ciupe (4 persoane). A fost plecat prin Belgia, pentru a munci pentru a-și întreține familia. I s-a dat un ultimatum în toamnă de a-și găsi o altă biserică în care să fie membru ÎN DOUĂ SĂPTĂMÎNI! (Cică Comitetul a avut răbdare cu el un an!) Lucian Ciupe le-a comunicat că se află în Belgia și că nu are cum să-și găsească o biserică ÎN DOUĂ SĂPTĂMÎNI!

Așa că ce credeți că a făcut Comitetul Bisericii Providența? I-a comunicat în scris că nu mai este membru în Biserica Baptistă Providența. Excludere prin nefrecventare!!!

Cum dracu’ se face că îi apucă pe unii (pastori) baptiști să facă disciplină ÎNAINTE De Crăciun? Sau ÎNAINTE de Paște?

Anul trecut Marius Cruceru pornea mizerabila sa campanie de discreditare a lui Iosif Țon ÎNAINTE de Crăcinu!

Același Marius Cruceru scrie acum, în decembrie, că sărbătoarea trebuie precedată de… ÎNTRISTARE!

Dar INDIGNAREA nu e ÎNTRISTARE, bă, Pătrățosule hoțoman, rotunjiți-aș colțurile, obtuzitățile și ascuțișul limbii…

Modul în care bisericile se despart de pastorii lor, care i-au SLUJIT, spune destule despre caracterul organismelor eclesiale, interesate doar de grija zilei de duminică…

Săptămîna trecută, Lucian Ciupe și-a luat rămas bun în clădirea altei biserici din Oradea, unde au venit vreo 20 de amici să îl salute înainte de a se muta cu familia în Belgia.

Acest caz exemplifică chestiunea pe care am ridicat-o cu alte ocazii: Care este relația sistemului confesional cu valorile pe care le produce mediul evanghelic?

Paulian Petric, Alin Cristea, Lucian Ciupe, Dan Mierluț au fost cei mai buni studenți din cea mai bună perioadă, 1997-1998, a Universității Emanuel din Oradea. Nici unul dintre ei nu este „integrat” în sistem.

Bă, pocăiților, cît de proști puteți fi?

3. Cazul Alin Cristea

Cu mai mulți ani în urmă, cînd Biserica Providența a trecut printr-o perioadă grea (rămăsese fără 2 pastori și 2 presbiteri), am format un grup de 6 tineri de circa 30 ani cu care am ținut piept Comunității Baptiste din Oradea, condusă de Florin Negruț și manipulată de Paul Negruț, în conducerea ei fiind și Doru Hnatiuc și Marius Cruceru, grupul emanuelist încercînd să-și impună influența în Biserica Baptistă Provindeța, care, pînă anul trecut, pînă la demisia lui Lucian Ciupe, a fost privită ca o locație orădeană de rezistență în fața invaziei emanueliste.

În urma evenimentelor publice care au avut loc, la presiunea scrisă a Comunității Baptiste din Oradea, Comitetul de atunci mi-a comunicat în scris, PRIN POSTĂ, excluderea mea!

În mai multe rînduri, am oferit suficiente informații și precizări despre acea situațiune în care am fost și sînt pus.

De exemplu, am precizat că înregistrarea în secretariatul bisericii a deciziei de excludere a mea a fost făcută la o lună (!) de la luarea deciziei (care s-a luat a doua zi după primirea scrisorii din partea Comunității Baptiste din Oradea) și a fost trimisă prin poștă la 2 luni (!) de la luarea deciziei. În aceste două luni, acești oameni (care, conform hotărîrii lor, nu trebuiau să mai aibă de a face cu mine) dădeau mîna cu mine la biserică și ziceau „Pace!”. Pînă cînd nu am mai dat mîna cu ei, confruntîndu-le ipocrizia!

Am precizat și că nu am fost exclus de către biserică, ci de către un Comitet dezorientat și incompetent, care nu a acționat și reacționat biblic, nici statutar.

Acum s-a trezit să vorbească și Marius Cruceru despre disciplina nebiblică, cînd tocmai grupul emanuelist din care el face practică de mulți ani această disciplină NEBIBLICĂ și nestatutară!

Am continuat să frecventez Biserica Baptistă Providența, de la an la an cu tot mai puțin entuziasm și scîrbit de ipocrizia unora din noul comitet, care, an de an, afirmau PUBLIC (și în privat) că trebuie rezolvată „problema lui Alin Cristea”, dar nu au făcut nimic semnificativ în acest sens.

În anumite momente semnificative, am intervenit public pentru a comunica cu cei din biserică și a le aduce aminte că BISERICA este autoritatea finală, nu pastorul, presbiterul sau Comitetul.

PRECIZĂRI FINALE

Cele 3 cazuri prezentate sînt cazuri clare de VICTIME. A nu se înțelege cumva că cele trei victime manifestă același tip de victimizare!

Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze este relația organismului eclesial cu VICTIMELE. Enoriașii sînt, de ani buni, într-o letargie indusă de mentalitatea consumismului și a creștinismului de fațadă, cel de duminica.

Marius Cruceru a declarat public, în sfîrșit, că în bisericile baptiste nu se face disciplina în mod biblic.

Disciplina eclesială / confesională trebuie făcută avînd în vedere recuperarea celor excluși.

ACESTA este primul nivel al discuției!

Acesta este motivul pentru care am putut să stau în fața bisericii (fără să am „problema” rezolvată) și să îi arăt cu degetul pe toți: Nu ați recuperat pe nimeni dintre cei pe care i-ați exclus în ultimii 5 ani!

Puterea adevărului este mai mare decît puterea autorității formale!

Dar Dumnezeu îngăduie doar în anumite momente ale istoriei ca adevărul să triumfe.

Scriu acest articol și cu speranța că voi încuraja pe unii să își convertească indignarea, exasperarea și greața în răbdare, credincioșie și foame după adevăr.

Cineva spunea: Unul singur a avut dreptate la un moment dat în istorie. Și a fost răstignit!…

Azi, 22 decembrie 2011, Marius Cruceru a afirmat ceea ce eu am tot afirmat ani de zile: Disciplina în bisericile baptiste nu se face în mob biblic, creștinesc, uman!

Pătrățosu spune adevărul! În sfîrșit!

Dar îl spune în numele unui grup agresiv-ideologic din care face parte și al căror interese le-a slujit ani mai bine de 15 ani!

Rotundu a spus adevărul în numele Adevărului! Fără să facă partide și fără să caute aderenți pentru a-și susține declarațiile publice.

V-am oferit, de 10 ani de cînd sînt pe Internet, informații care pot fi verificate și articole care prezintă argumente, nu YouTube-uri și isterii ieftine!

V-am violentat urechile cu formule tari, doară-doară vă veți trezi la realitate, cu un an sau doi mai repede…

Iertați-mă că nu am reușit să fiu atît de dur precum am intenționat, așa cum am declarat, de la an la an, că ar trebui să-mi înnăspresc tonul.

Iertați-mă că nu mi-am cumpărat biciul pe care am vrut să-l cumpăr și să intru cu el în Biserica Baptistă Emanuel și să strig la Doru Hnatiuc și Paul Negruț: MINCINOȘILOR! Ați făcut dintr-o casă de rugăciune loc de spectacol și de exhibare a vanității personale!

Am tot sperat că se va găsi altcineva să o facă…

Iartă-mă, Doamne, că am crezut că, dacă zic adevărul, voi compensa oarecum lipsa de dragoste pe care ar trebui să o manifest pînă și față de mincinoși și ipocriți!

Iartă-mă, cuget al meu, pui de Dumnezeu (care mă faci conștient de legea morală din inima mea), iertați-mă, ochi ai mei (care vă minunați de slava lui Dumnezeu pe care o spun cerurile), că iar urez (în numele Adevărului):

Sărbători… nefericite!

cristia2009

Ruga-m-aș Doamne

Muzica și versuri: Alin Cristea

Ruga-m-aș, Doamne, astăzi iar
Cu darul sînt iar la altar
Un suflet obosit, amar
Mă-nvață, Doamne, ruga iar

Ruga-m-aș, Doamne, nu-n zadar
Că iert puțin și cu hotar
Să dau cum am primit în dar
Mă-nvață, Doamne, mila iar

Ruga-m-aș, Doamne, iar și iar
S-am pîine, apă, des sau rar
M-ai pus să merg către Canaan
Mă-nvață, Doamne, drumul iar

17

Cristian Ionescu: „Moștenirea pe care am primit-o de la înaintașii noștri din timpul comunismului este foarte ștearsă dacă nu inadvertentă cu privire la lucrarea Duhului Sfânt. Sufocarea manifestării darurilor spirituale în biserici au canalizat-o spre medii obscure și dubioase unde, fără supraveghere și îndrumare , a degenerat adesea. După revoluție, aceste cuiburi (care – dacă nu altceva – au avut meritul de a fi păstrat flacăra, fie ea și cu mai mult sau mai puțin fum) au fost încadrate în biserici cu bunele și relele lor, fără o verificare prealabilă. Nu mai vorbim de faptul că la 20 de ani după revoluție încă nu am ajuns la o unitate doctrinară în ceea ce privește lucrarea Duhului Sfânt deși s-au făcut pași semnificativi în această direcție.”

18

Marius Cruceru: „Construim nişte săli de spectacole care seamănă pe dinafară mai mult cu nişte autogări decît aduc a biserică şi pe dinăuntru seamănă mai mult cu cinematografe decît a locuri în care s-ar putea imagina oameni egali în preoţie care au părtăşie unii cu alţii.”

19

Cristian Ionescu: „Pe de altă parte, cauza anti-colaboraționismului a devenit un pretext pentru promovarea altor agende cu care nu vreau să am nimic de-a face. Acesta a fost un motiv pentru care m-am îndepărtat. Mai mult, la câteva zile după semnarea declarației de la Atlanta, câțiva dintre păstorii semnatari au început să-și exprime anumite rezerve și îndoieli. Aceasta este o luptă pe care eu nu am timp, resurse și energie să o port singur sau cu un număr foarte mic de asociați.”

Declarația de la Atlanta (septembrie 2010):

http://www.youtube.com/watch?v=9zdLVDcRYN8

20

Vasilică Croitor: „Cu privire la dezidenți, nu faptul că nu aparțin de cult este problema, ci doctrinele lor foarte ciudate. Dacă ai ști câte învață prin Dobrogea! Nu au avut cult de 50 de ani, dar în fiecare an parcă au inventat câte o nouă ciudățenie doctrinară.”

21

„Eu de fiecare data cind ma duc la o conventie intilnesc cunostinte pe care nu le-am vazut de ani de zile…vizitez orase …ascult predici bune… ceva muzica de calitate… cumpar carti… cd-uri

99$/night, 25$ intrarea… ptr. cel putin 12 ore de program/spectacol/slujba… ieftin… foarte ieftin….

Ma distrez de minune cind romanasii vin la hotel cu intreaga garderoba dupa ei….
de la moda anilor 70 la skinny jeans si la tocuri de 8″….

Sa nu mai vorbim de posete .. my oh my… valoarea posetelor cred ca ar platii conventia, cazarea si mincarea ptr. toti participantii…

Se merita… de toate ptr. toti…”

Comentariu Gabi Bogdan în Mahalaua lui Ionescu

22

„…goana nebună după traduceri de doi lei după care se dau în vînt, din păcate, aproape toate editurile evanghelice din din România, în vreme ce autori români care ar avea ceva de spus nu sunt încurajați și publicați.” – Dănuț Mănăstireanu

23

Pe site-ul Comunităţii Bisericilor Creştine Baptiste TIMIŞOARA a apărut un titlu de două ori:

12 decembrie 2015 – Un sfert de secol cu Dumnezeu in Oltenia

21 februarie 2016 – Un sfert de secol cu Dumnezeu in Oltenia

Cele două articole cu același titlu au același subiect, dar sînt cîteva diferențe importante.

În primul rînd, al doilea articol este de cel puțin 3 ori mai mare decît primul.

Primul articol este semnat: Prezbiter Mihai Dragu, Tg.Jiu. Al doilea articol nu este semnat.

Ambele articole sînt ocazionate de aniversarea, în 6 decembrie 2015, a 25 de ani de cînd Cornel Hudulin este pastorul Bisericii Baptiste Maranata din Târgu Jiu.

Al adoilea articol adaugă la final, după aproximativ o lună Biserica Baptistă Betel din Timişoara a sărbătorit în mod festiv familia Hudulin ca misionari ai Bisericii Betel care au slujit în Oltenia.

Aniversările astea de la pocăiți îmi sînt din ce ce în ce mai suspecte…

Bunăoară, duminică, 29 mai 2016, Biserica Baptistă Providența din Oradea intenționează să aniverseze 20 de ani. Iar eu intenționez să le stric aniversartea cît se poate de tare…

Am anunțat încă din ianuarie că voi scrie o scrisoare deschisă Bisericii Providența, unde am fost membru fondator (și secretar, și organist cînd a fost nevoie, și am ținut studiu biblic 2 ani, și am fost băgător de seamă în momentele sensibile ale istoriei scurte, dar tumultoase, a bisericii) și am fost exclus, în mod abuziv, la comanda scrisă a Comunității Bisericilor Creștine Baptiste din Oradea, de către un grupuleț care mai rămăsese în comitet, nu de către biserică. Așa că nu am recunoscut niciodată valabilitatea actului de excludere (care mi-a fost trimis prin poștă, nu înmînat personal).

Bătuții în cap de la Biserica Providența l-au exclus, tot abuziv, pe penultimul pastor, Lucian Ciupe, care își dăduse demisia la o săptămînă după ce Iosif Țon, în perioada fierbinte a Mișcării Străjerilor, a ținut o săptămînă de prelegeri (biserica a fost plină în fiecare zi, inclusiv cînd a fost ploaie).

Lui Lucian Ciupe i s-a retras ordinarea de către Comunitatea BCB Oradea pe baza minciunii pastorului Doru Hnatiuc de la Biserica Emanuel.

Aşadar, dacă o biserică vrea să sărbătorească, trebuie mai întîi, conform Isaia 1 şi 58, ca sărbătoarea să nu fie unită cu nelegiuirea, nedreptatea, minciuna sau răutatea.

Cazul Alin Cristea e vechi de 10 ani, Cazul Lucian Ciupe are deja 5 ani!

La care se adaugă și măgăria celor din comitet care i-au forțat pe simpatizanții Străjerilor să plece din biserică.

Este îngrijorător faptul că unii lideri evanghelici, nu puțini, practică rescrierea istoriei. Dintre aceștia cel mai cunoscut este nemernicul Paul Negruț.

Iosif Țon, fondator al mai multor mari instituții actuale ale evanghelicilor români, nu apare menționat în istoria de pe site-ul Universității Emanuel. Apar nume precum Liviu Olah, Paul Negruț, Nicolae Gheorghiță, Petru Vidu, Dorin Hnatiuc. DAR NU APARE numele fondatorului Iosif Țon!

AICI nu e vorba de simpatie și antipatie, ce apreciem la unii și ce le reproșăm altom. AICI e vorba de ADEVĂR!

Rubrica „Istoria evnghelizată necosmetizată” este dedicată adevărului, ca de altfel multe demersuri publice ale lui Alin Cristea.

În 23 decembrie 2009, cînd Biserica Emanuel a sărbătorit centenarul, Iosif Ţon nu a fost prezent.

ACELA e momentul cînd s-a împuțit de-a binelea treaba!

Atunci nemernicul Paul Negruț a ratat momentul de a se împăca cu Iosif Țon și de atunci o țară întreagă, mă refer la baptiştii din România (combinați cu „mafia” din diaspora), e în cădere liberă. Aniversările put!

Există răspîndit în mediile evanghelice un prost obicei de contemporaneizare a identității unei biserici sau a unei instituții – valorile sînt clișeizate pe orizontală, de parcă toate ar fi la fel cu cele prezente, iar figurile legendare sînt folosite în mod ideologic, așa cum făceau comuniștii.

Istoria baptiștilor este pervertită în numele unui activism găunos, contraproductiv și reprezentat de figure mediocre precum Paul Negruț, Samy Tuțac, Viorel Iuga.

Vezi:

Viorel Iuga în toată splendoarea idioțeniei lui agresive și arogante

La penticostali gogomănia e și mai și…

L-am amintit pe Paul Negruț? Și pe Samy Tuțac? Și pe Viorel Iuga?

No bine, atunci să ne întoarcem la… sfertul de secol în Oltenia.

În primul articol sînt menționate cîteva nume: Cornel Hudulin, Sanda Hudulin, Geo Dumitrașcu, Marian Popescu, Pitt Popovici, Constantin Cristea.

În al doilea articol apare, din fericire, încă un nume important: Iosif Wagner.

Despre el am consemnat în numărul 2 al revistei electronice România Evanghelică , afișat în 1 august 2015.

O să afișez la final articolul.

Mai apare și numele lui Petru Dugulescu.

Este menționată familia Nic. Roșca.

NU APARE numele lui Adrian Dreana, care a fost ordinat pastor în ACEA biserică!

Dacă am reținut bine, în 2000 a fost ordinat, iar în 2001 „a trebuit” să plece!

La Băleşti, la cîţiva km de Tîrgu Jiu, adunările bisericii ţinîndu-se mai întîi într-un fost bar, al cărui proprietar se pocăise, iar apoi într-o clădire construită pentru biserică.

Adrian Dreana mi-a fost coleg în grupa de teologie baptistă din anii 1995-1999. A făcut în anii studenției NUMEROASE drumuri de la Oradea la Târgu Jiu.

În prezent e o persoană dinamică, ocupată, zilele trecute a fost organizat un concert caritabil, cu Paula Seling, în biserica din Cetatea Oradea.

8

Așadar, cînd am citit primul articol, am remarcat imediat lipsa unor nume precum Iosif Wagner și Adrian Dreana din „glorioasa” evocare a anilor postdecembrişti în Oltenia.

O dată cu al doilea articol, menţionarea lui Iosif Wagner a însemnat o jumătate de redresare a direcţiei, cît de cît.

M-am reîntîlnit cu Iosif Wagner după vreo 15-20 de ani, taman în Joia Mare, anul trecut, cînd eu coborîsem de la Spitalul de Urgență, unde mi se măsurase glicemia 360 (diabet inaugural), la Magazinul Crișul, voind să-mi iau un covrig de la simigeria Petru. Amîndoi am fost membri în Biserica Baptistă din Petroșani, eu născut în oraș, el venit din Arad.

alin-36

Bobi, cum e strigat de amici, era cu fiul său, student la Arte în Oradea. Ne-am spus necazurile pe scurt unul altuia, iar după aceea ne-am reîntîlnit de cîteva ori la Oradea. Cum eu eram în perioada în care adunam, cu rîvnă, poze din istoria evanghelicilor, Bobi a fost amabil să-mi aducă fotografii de la Arad, din tinerețea lui, pe care le-am adăugat la albumul de pe Facebook (500 poze): România Evanghelică.

După cum veți citi la final, Pînă a venit Iosif Wagner în 1999 în Târgu Cărbunești, în acest oraș din inima județului Gorj nu exista biserică sau filială baptistă.

Lucrarea de misiune din Târgu Cărbunești a fost susţinută în diverse moduri de baptişti din România şi din străinătate, pînă în 2008, cînd a fost restructurat postul de misionar retribuit prin Comunitatea Baptistă Sibiu.

Familia lui Iosif Wagner a rămas în Oltenia și după ce nu a mai fist retribuit ca misionar.

Printre altele, mi-a spus că nu are fîntînă la casă, apa rece o cară cu găleata de la 50 de metri…

Ce sărbătoriți, bă, pocăiților, atunci cînd sărbătoriți? Truda voastră sau a ALTORA?

(Doară nu credeți că pămîntul și clădirea Bisericii Providența din Oradea s-au cumpărat cu banii celor cîtorva familii, nu puține tinere, din cartier?)

Misiunea se face nu doar cu evenimente și coruri și predicatori care vin și pleaca în aceeași zi!…

Misiunea se face mai ales cu astfel de „nebuni”, sînt o droaie în istoria creştinismului, care au continuat misiunea indiferent de prețul pe care l-au plătit.

Familia lui Iosif Wagner are nevoie URGENTĂ de susținere financiare și spirituală! Fiul lui Iosif Wagner e anul doi la arte în Oradea, are nevoie URGENTĂ de sprijin financiar și moral! Acum cîteva luni tatăl lui a apelat la mine, să vină să încălzească niște soluții, să-i facă o pînză pentru pictură pentru fiul lui, care nu avea ceva de încălzit în mica garsonieră în care locuiește.

Atît Iosif Wagner cît și Adrian Dreana nu au ținut să-mi spună multe lucruri.

Dar vă spun eu tuturor ceva de la obraz: Bă, pocăiților, nu numai Hudulin și nu numai Biserica Betel din Timișoara au făcut misiune în Oltenia!

Poate că timișorenii au vrut să prezinte o știre interesantă, îmbucurătoare, dar de fapt poate oricînd să fie interpretată ca aroganță.

Cei din Valea Jiului au misionat în Oltenia!…

Constantin Cristea a susținut financiar construcția unei clădiri în satul lui natal, Cărpiniș, și toți din familia Cristea (lărgită) au pus umărul.

Constantin Cristea s-a căsătorit cu fiica mai mică a bunicului meu, Gligor Cristea (unul dintre pionierii credinței baptiste din România) și a preluat numele de Cristea și spiritul familiei Cristea.

Mai jos e o poză de la Cărpiniș, în care apare Constantin Cristea (atunci locuia în California, acum în New York), dar și Daniel Cartacai, unchiul meu de la Constanța:

carpinis

Să ne aplecăm puţin asupra cifrelor!…

Au pocăiţii prostul obicei de a umfla şi a se umfla în pene!…

Cică: „Înzestrat de Dumnezeu cu darul de evanghelist, fr. Cornel Hudulin a dus mesajul Evangheliei în peste 700 de biserici creștine din România, peste 20 de mii oameni cunoscând astfel Cuvântul lui Dumnezeu și Mântuirea.”

20 de mii?!

Păi atunci ne mai trebuie doar 4-5 ca Hudulin și se dublează numărul baptiștilor din România?

(A observat cineva interes pentru dublarea baptiștilor din România?)

A dus mesajul Evangheliei în 700 de biserici?

Păi în 700 de biserici ERA deja mesajul Evangheliei, acolo, în biserici, sînt deja pocăiți!

Zis-a și Rick Warren: To bring people to Jesus you have to meet them where THEY are, not where you are.

Familia lui Iosif Wagner e DEJA de mulți ani în Oltenia. Nu astfel de oameni trebuie susținuți și ANIVERSAȚI?

Îi plac oare lui Dumnezeu aniversările (în direct și YouTube-izate) din biserici?

Îi place oare lui Dumnezeu că se cheltuiesc sume URIAȘE pentru un vorbitor de soi plus un cîntăreț cunoscut?

Ăsta e spiritul baptiștilor?

NU!

Aniversările baptiștilor au sens dacă au de-a face cu IDENTITATEA baptistă.

Dar nu acesta e subiectul postării mele.

Scriu acestă postare ca baptiștii români să rețină, pe lîngă numele lui Cornel Hudulin, și numele lui Iosif Wagner și Adrian Dreana, în legătură cu truda baptiștilor în Oltenia.

Măcar atît!

Dar Oltenia nu e doar Gorjul!…

(Mă mut cu gîndul mai la dreapta, la Scornicești, unde a trudit un alt coleg de-al meu, dar meritele și pozele și le-au luat emanueliștii!…)

Misionar în Oltenia

Până a venit Iosif Wagner în 1999 în Târgu Cărbunești, în acest oraș din inima județului Gorj nu exista biserică sau filială baptistă. Până atunci fuseseră organizate câteva evanghelizări la Clubul Petroliștilor de către Biserica Baptistă Maranata din Târgu Jiu.

Momentul stabilirii în Târgu Cărbuneşti a venit după 3 ani de vizite misionare în Țicleni, unde au avut loc întâlniri, în fiecare duminică, la Clubul Petroliștilor, închiriat cu ajutor financiar oferit de biserici baptiste din Petroșani, Arad, Dieci și editura Lumina Lumii din Germania.

În urma acelor evanghelizări din Țicleni, primele două persoane s-au botezat și astfel a început o etapă misionară care a căpătat consistență o dată cu mutarea împreună cu familia în Târgu Cărbunești. Absolvise în 1998 Colegiul Biblic Betania de la Sibiu şi fusese ordinat ca misionar în aprilie 1999 la Biserica Baptistă Golgota din Petroşani.

Pe o distanță de 100 de km de la Târgu Cărbuneşti spre județul Dolj și spre județul Vâlcea sunt circa 80 de sate și comune în care există puține comunități evanghelice.

O familie din Statele Unite a contribuit la achiziționarea unei case unde a locuit familia Wagner și unde duminica au fost întruniri religioase. Primul botez a fost oficiat în iulie 2001, la râul Gilort, când s-au botezat 7 persoane. În luna septembrie s-au botezat alte 4 persoane. La evenimentul care a avut loc la Târgu Jiu a participat corul bărbătesc al Bisericii Baptiste Dragostea din Arad, împreună cu pastorul Onisim Mladin. În 2003 s-au botezat încă 2 persoane.

Lucrarea de misiune din Târgu Cărbunești a fost susţinută în diverse moduri de baptişti din România şi din străinătate, până în 2008, când a fost restructurat postul de misionar retribuit prin Comunitatea Baptistă Sibiu.

De atunci Iosif Wagner a rămas misionar voluntar în zonă, din 2013 face parte din Biserica Baptistă Golgota din orașul Bumbești-Jiu (fost Sadu).

De 5 ani locuieşte cu familia în satul Vierșani, comuna Jupânești, la 10 km de Târgu Cărbunești. Cunoaște foarte bine aceste meleaguri, soția lui predă limba engleză într-un sat aflat la 15 km de satul de reşedinţă. În ultimii ani şi-au construit o casă cu o cameră și o bucătărie și continuă lucrarea misionară în Gorj.

Probabil mulți știți că Oltenia e o zonă dificilă, care are nevoie atât de misionari cât și de susținere din partea bisericilor. Și nu doar pentru evenimente care țin o zi sau mai multe zile, ci pentru perioade ample în care mărturia unei familia stabilite în zonă contează enorm.

A consemnat: Alin Cristea

http//roev.wordpress.com/2015/08/01/almanah-evanghelic-2

24

„Un mit pe care l-au pus în circulație prietenii vânduților ce au dominat Cultul Baptist în perioada comunistă a fost că acei conducători au avut totuși o față umană și au manifestat regret pentru nedreptățile ce le-au înfăptuit la un moment dat când erau în pozițiile de conducere. Așa, de pildă, în cazul celor trei care am fost condamnați la închisoare pe baza reclamațiilor făcute de cei din fruntea Cultului Baptist, se vehiculează mitul că Mara Cornel, Ioan Bunaciu și Paul Bărbătei și-au rectificat poziția de persecutori și au devenit ulterior prietenii celor pe care i-au trimis la închisoare. Nimic mai departe de adevăr!”

radoinicolae.blogspot.ro/2016/09/marturia-lui-mihai-mihut-cu-privire-la.html

25

„Înscrierea la Seminar a înseamnat, din punctul de vedere al autorităților comuniste, să intri naiv într-o școală de mutilare a caracterului și de încovoire a coloanei vertebrale. ,,Școala teologică“ de la București nu avea profesori. Aveam să ne dăm foarte repede seama de aceasta. În afară de Ioan Bunaciu, director și profesor, de strădaniile căruia nu s-a îndoit niciodată nimeni, alți profesori veritabili nu existau. Ne vizitau sporadic câțiova păstori cărora fratele Bunaciu le punea câte un curs în mână și le arăta de unde și până unde să ne citească. […]

Bucuria noastră că am ajuns la Seminar a fost urmată de o mare dezamăgire. Dormeam bine, mâncam bine, dar de învățat n-aveam de la cine să învățăm mare lucru. Unii dintre noi lăsaseră acasă soții și copii mici și sufereau că trebuie să facă un așa mare sacrificiu pentru … așa de puțin. Prin anul doi de ,,studii“, toți cei din promoția noastră au scris un ,,memoriu“ către bisericile din țară care ne trimiseseră să studiem la Seminar. Le-am adus la cunoștință ,,farsa“ căreia nu doream să-i devenim părtași și le ceream să impună conducerii cultului angajarea unor persoane, respectate pentru pregătirea lor teologică și pentru caracterul creștin, ca profesori alături de Ioan Bunaciu.”

http://rascruci.wordpress.com/4-anii-de-seminar-educatie-prin-reactie

Reclame