Cazul Ionel Tuțac (2) – Mișcarea mahărilor confesionali

Încă din februarie – cînd a apărut comunicatul penibil și belicos de la Oradea al conducerii Uniunii – am insistat asupra faptului că, prin modul în care e redactat, comunicatul e o fumigenă care ascunde ceva: Cazul Nelu Ardelean.

Acum, cînd a apărut Cazul Ionel Tuțac, se poate vedea relativ ușor că e vorba de o altă fumigenă, care încearcă să pună în umbră (ne)cazul cel mare: Cazul Nelu Ardelean.

Sesizarea, Raportul, Scrisoarea – din Cazul Ionel Tuțac – indică o mișcare a mahărilor confesionali care nu are un scop bine definit.

Voi folosi și prescurtările următoare:

Uniune – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România
Comunitate TM – Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste TIMIȘOARA

Întrucît Raportul recomandă constituirea unei comisii de SPECIALIȘTI care să cerceteze traseul și destinația sumei de 65.000 de lei alocată de Consiliul Județean Timiș Bisericii Harul din Lugoj, întrebarea care se ridică este DE CE s-a acționat pe palierul… nespecialiștilor.

Cazul Ionel Tuțac s-a complicat în 25 septembrie 2020, o dată cu prezența reprezentanților Comunității TM la Biserica Harul din Lugoj pentru anunțarea „deciziei în unanimitate a comitetelor Bisericii și Comunității de a propune suspendarea din slujire a fr Ionel Tuțac pentru 6 luni” (Scrisoare).

Aşadar, există, pe de o parte, chestiunea pe care trebuie să o clarifice specialiștii (Raport) și, pe de altă parte, chestiunea suspendării (Scrisoare) – detaliată în Anexa la Scrisoare.

Scrisoarea (și Anexa) nu menționează nici un articol din Statut pe baza căruia s-a luat decizia de propunere a suspendării.

În Statut nu există reglementată suspendarea.

Cum nu este reglementată nici autosuspendarea.

În 30 iunie 2013, Marius Cruceru și-a anunțat pe blogul sau „autosuspendarea” din slujirea pastorală, subiectul devenind rapid chestiunea zilei atît pe blog, unde au fost peste 240 de comentarii, cît și în discuțiile baptiștilor și penticostalilor orădeni, ți nu numai.

Nu există o astfel de procedură în Statutul Cultului Baptist, astfel că gestul la care a recurs Marius Cruceru va da ceva bătaie de cap pîna i se va găsi locul în istoria postdecembristă a evanghelicilor români.

Din păcate, comentatorii, mai mult sau mai puțin uimiți, dezamăgiți sau dimpotrivă, dezorientați sau pur și simplu îndurerați de gestul lui Marius Cruceru, nu au reușit să integreze chestiunea într-un context mai amplu. De fapt, miza acestei chestiuni nu era una legat- de o persoană. De fapt, miza e, pur și simplu, viitorul evanghelicilor orădeni. Din această perspectivă, MODUL ÎN CARE A COMUNICAT Marius Cruceru decizia sa este o mostră de manipulare din arsenalul sistemului emanuelist negruțian.

Chestiunea suspendării unui pastor nu este o chestiune de ordin secundar.

Formula din Scrisoare e ambiguă: anunțarea „deciziei în unanimitate a comitetelor Bisericii și Comunității de a propune suspendarea din slujire a fr Ionel Tuțac pentru 6 luni”.

CINE ia decizia suspendării? Biserica sau Comunitatea?

Din formulă s-ar putea înțelege că reprezentanții Comunității veniseră la Biserica Harul din Lugoj pentru a propune suspendarea.

Dar Anexa conține 7 decizii detaliate. Totuși, Anexa se încheie cu precizarea: „Propunerea intră în vigoare cu data de 01.10.2020.”

Scrisoarea e scrisă cu diacritice, Anexa fără diagritice.

În Raport se menționează un singur articol din Statut.

Care rolul BISERICII în mişcarea aceasta a mahărilor confesionali?

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cazul Ionel Tuțac (2) – Mișcarea mahărilor confesionali

Lasă un comentariu