„Mă tem că împrăştiaţi şi divizaţi cum sunt, însăşi ideea unui partid creştin este o nebuloasă printre evanghelici. Practic, arareori găsim puncte comune în doctrină, exprimarea în închinare, forma de conducere a bisericii, relaţia statului cu biserică. Deocamdată evanghelicii din România îşi merită soarta: să aleagă dintre două rele, rugându-se cu inocenţă pentru călăuzirea Domnului când tot ce am făcut în aceşti 20 de ani a fost să asistăm cu mâinile în sân cum se degradează situaţia din ţară. Zbaterile clasei politice ne-au oferit doar subiecte de şuetă şi nu de rugăciune, de blogărit şi nu de post, de dezbatere şi nu de intervenţie prin memorii.
Prin lipsa mea de interes pentru România nu sunt cu nimic mai bun decât ciobanul mioritic. Ca şi mine, poate şi alţii s-au retras în munca lor, în slujirea lor, în familia lor şi s-au bucurat de binele de care au avut parte. În…
Vezi articolul original 56 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 