La mulți ani, Dionis Bodiu (19.01.2020)

Dănuț Mănăstireanu: „Dyo este în mod evident un evanghelic atipic. Mai întîi pentru că gîndește – cei mai mulți credincioși din comunitățile noastre n-ar gîndi nici să-i tai cu cuțitul – pentru ei este suficient că (cred ei) gîndesc (pentru ei) pastorii. Apoi pentru că scrie foarte bine – are stil – dar nu folosește limba pentru a-și ascunde intențiile și a îmbrobodi ori a lua în răspăr pe alții în mod gratuit, așa cum fac unii dintre ‘talentații’ blogosferei evanghelice, chiar dacă nu se dă înapoi neapărat de la dispute, atunci cînd crede că merită.

Dyo este atipic și prin lecturile lui – mult mai diversificate, mai serioase și mai aprofundate decît ale majorității confraților lui. În final, evanghelic fiind, Dyo are un profund respect pentru Sfînta Scriptură, pe care n-o folosește însă ca să-și justifice ieftin propriile erezioare, așa cum fac majoritatea evanghelicilor, ci se întreabă cu seriozitate în fața ei, nu se mulțumește cu răspunsuri facile și nu-i este frică de incertitudini și întrebări fără răspuns.”

Cei mai buni bloggeri evanghelici (blogosfera evanghelică conține 1.000 de bloguri în lb. română): Alin Cristea, Teofil Stanciu, Dionis Bodiu – Oradea, 15 mai 2018, lansare de carte: Sacrul prin film

Creștinul și filmele. Mic îndreptar – Dionis Bodiu, Editura Casa Cărții, Oradea, 2019, 210 p.

“În cazul filmelor inspirate din Biblie sau din istoria Bisericii se verifica acuratețea relatării sau, acolo unde este cazul, dacă nu cumva intră în contradicție cu materialul sursă. Astfel dintr-o perspectivă strict teologică, filme precum Noah sau Exodus: Gods and Kings nu pot fi privite decât critic, iar asta pe bună dreptate.

A privi însă teologic un film este și trebuie să însemne mai mult decât verificarea unor corespondențe sau armonizarea unor concepții. De fapt, atunci când recepționăm filmele depășind stadiul de decodare a mesajului, înspre paradigme, idei și mărturii, se poate spune că ele ne oferă ocazia de a trăi teologic. Filmele din categoria celor ce pot constitui punți de dialog între diverse lumi, prin natura lor, ne provoacă să privim felul în care realități teologice familiare creștinului modelează conversația pe care o avem cu lumea unui film. De pildă, un film precum Chariots of Fire poate fi observat din perspectiva relației dintre harul lui Dumnezeu și responsabilitatea umană (și ce temă dificilă!).” (p. 182-183)

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s