“Proprietarul unei librării din nord-vestul ţării mi-a povestit odată că o doamnă mânioasă a intrat intempestiv în librărie ţinând în mână cartea mea Când Dumnezeu S-a apropiat. A trântit cartea pe tejghea, a spus câteva cuvinte nu tocmai amabile despre ea, şi apoi a strigat atât de tare încît putea fi auzită pe toată strada: ‘Dumnezeul meu nu a avut coşuri!’
Ştiu care este pasajul care i-a aprins toată această mânie. El sună în felul următor:
E posibil ca Isus să fi avut coşuri. E posibil să fi fost afon. Poate că o fată de pe strada Lui s-a îndrăgostit de El sau invers. Poate că avea genunchii osoşi. Un lucru este însă sigur: El a fost pe deplin Dumnezeu şi pe deplin om.
Înţeleg de ce femeia aceea s-a supărat atât de tare. Pot să înţeleeg ce a deranjat-o. Când sesizăm o fisură într-un vitraliu, ne grăbim…
Vezi articolul original 195 de cuvinte mai mult
