O analiză critică a interviului cu Radu Moraru la CREDO TV – Convenția Bisericilor Penticostale Române 2017

1.

Pentru cei care se întreabă cum de a ajuns Radu Moraru (Nașul TV) la Convenția penticostalilor din SUA, ce legătură există între Radu Moraru și penticostali, răspunsul se găsește la sfîrșitul interviului – min. 25:30, unde Radu Moaru declară următoarele:

„Consider că eu sînt un foarte bun partener, de peste 5 ani şi jumătate, al Păstorului cel bun şi între fraţi nu cred că există decît obligativitatea unei comunicări perfecte şi am venit să şi mulţumesc pentru că Păstorul cel bun a fost stîlp pentru Naşul TV, n-aş fi reuşit singur.”

Păstorul cel bun este o emisiune religioasă a penticostalilor, despre acest proiect mediatic iniţiat în 1997 (1995) și continuat în ultimii ani la Nașul TV se găsesc informații pe pagina emisiunii:

http://pastorulcelbun.com/depre%20noi.html

La finalul prezentării citim: „Ne rugăm în continuare ca Dumnezeu să ne dea inspiraţie în tot ceea ce facem, aducând astfel programe de cea mai bună calitate în casele dumneavostră…”

Am cele mai mari reţineri faţă de ideea că emisiunea Pastorul cel bun ar avea programe… de cea mai bună calitate.

Pe de altă parte, o chestiune care ar merita dezbătută este: Dar creștinii (penticostalii) trebuie să se ocupe de lucruri de cea mai bună calitate?

Ce înseamnă „de cea mai bună calitate” din perspectivă creştină?

E vorba de structura emisiunii, de invitați, de calitățile tehnice ale transmisiunii?

E vreo televiziune sau vreun proiect de amploare al pocăiților români care nu pretinte că e… de cea mai bună calitate?

2

De-a lungul anilor, am arătat, în rubrica Totale și în alte postări, cum exagerează penticostalii (şi baptiştii, dar totuşi…).

Nici acest interviu nu a scăpat de această marcă cu mireasmă neplăcută de aroganță, sau, cel puțin, smintire penticostaloidă.

Iacob Berghianu, la începutul interviului, îl numește pe Radu Moraru „un invitat superspecial”!…

În cîteva locuri pe Internet, apare numele Berghian în loc de Berghianu.

Aici, la această înregistrare postată pe contul YouTube al lui David Reguș, numele „invitatului superspecial” este scris greşit: Morar în loc de Moraru.

Cum să producă penticostalii ceva de cea mai bună calitate, cînd sînt NUMEROASE astfel de exemple în spaţiul public care indică o subcultură confesională a penticostalilor dominată de mediocritate, dar şi de exagerări?

Dacă nici măcar numele nu sînt scrise de multe ori corect, dacă se fac NUMEROASE greșeli de scriere – rubrica Bă, pocăiților, scrieți corect românește va ajunge în curînd la numărul… 1.000! -, de unde atîtea pretenții de calitate?

Cum se poate ca pe site-ul Credo TV să apară scris talaviziune în loc de televiziune?

Ca să nu mai vorbim de calitatea IDEATICĂ…

Exagerările de tip penticostaloid se regăsesc în diverse formule publice, precum cea cea a pastorului Lazăr Gog, din videoclipul în care se anună Convenția nr. 50 de anul viitor:

„Pînă în prezent avem experiențe glorioase cu Domnul, în viitor vrem să avem experiențe mai mari.” (facebook.com/emanuel.church.anaheim/videos/1792912094055835)

Să ne reamintim, încă o dată, ba chiar de 100 de ori, sfatul lui C.S. Lewis

„Nu folosi cuvinte prea mari pentru a defini subiectul. Nu spune „infinit” când poți spune „foarte”; Astfel n-o să-ți rămână cuvinte pentru a defini ceva cu adevărat infinit.”

3.

Min 1:25 – „La aceste convenţii ne întîlnim cu cei mai influenţi lideri români din Statele Unite, oameni care sînt foarte credibili în faţa comunităţilor lor, sînt oameni care au trecut prin teste grele ale vieţii, sînt oameni care, prin mari sacrificii, au ajuns unde sînt, sînt oameni care au condus aceste oştiri din Statele Unite, Canada, să sprijine România nu un an, nu doi, ci încontinuu, de cînd au păşit pe pămînt american.

Sînt oameni care au venit într-o ţară străină poate cu nimic în buzunar și au clădit aici biserici și au construit comunități, sînt oameni care au păstrat și au rămas stîlpi ai unei comunități românești care are 130 de ani imediat, pornită în anul 1981, la Cleveland, cea mai veche comunitate.

Sînt oameni care au învățat că trebuie lăsate la o parte războaiele și meciurile mici, cu miză mică, și că toți creștinii trebuie să ne unim, și aici America i-a ajutat foarte mult să salvăm România, să salvăm chiar și America, fiindcă sînt oameni care se bat în statele unde sînt, cu mesaje puternice, ca să schimbe răul făcut în acești ultimi ani de administrație neo-marxistă, și atunci am simțit nevoia să dau acest mesaj, într-un moment de aprentă acalmie, în care foarte mulți ne bucurăm de succesul din alegerile din 8 noiembrie, anul trecut, ieșirea, cîștigarea alegerilor de către administrația creștină Pence-Trump – întotdeauna spun: Pence-Trump, pentru că mulți nu cred că president Trump a suferit o schimbare în viața lui, nu mai este cel pe care mass media mincinoasă îl tot prezintă, el este un alt om de foarte mulți ani, dar Pence nu poate fi pus la îndoială, evident -, și atunci spun că mulți dintre liderii din America de Nord, Canada, Statele unite, i-am simțit un pic că s-au relaxat și am venit să le spun că eu am mai văzut aceste filme și că nu cred că administrația Trump va fi extrem de lungă și că timpul nostru e foarte scurt. Trebuie să ne aducem noi oșteni în această luptă.”

a). Prima chestiune care trebuie pusă în discuție este dacă e adevărat că la aceste convenții (Radu Moraru a menţionat că a venit prima oară la o astfel de convenție și că participă și la Convenția baptiștilor) sînt cei mai influenți lideri români din Statele Unite.

Astfel de formulări „generoase” îmi aduc aminte de obicei de următoarea chestiune:

Un sondaj realizat pe plan mondial conţinea solicitarea:

Vă rugăm să ne spuneţi opinia dumneavoastră în legătură cu lipsa de alimente din restul lumii.

Sondajul a fost un eşec total.

În Africa nu ştiau ce înseamnă ‘alimente’.
În Europa de Vest nu ştiau ce înseamnă ‘lipsă’.
În Europa de Est nu ştiau ce înseamnă ‘opinie’.
În America de Sud nu ştiau ce înseamnă ‘vă rugăm’.
În SUA nu ştiau ce înseamnă ‘restul lumii’.

Aşadar, cînd Radu Moraru foloseşte cuvîntul lideri, oare ce înţelege prin acest cuvînt?

Presupun că se referă la niște REPREZENTANȚI ai comunităților RELIGIOASE de tip (neo)protestant.

Nu ar trebui să confundăm rolul liderilor religioși ai unor comunități RELIGIOASE cu ipostazierea lor în reprezentanți, pentru o perioadă relativ scurtă, ai unor INSTITUȚII confesionale.

Din discursul agresiv-ideologic al lui Radu Moraru reiese clar că acordă un credit special acestor reprezentanți, nu PERSOANELOR, ci PERSONAJELOR care au devenit pentru un timp.

Mai inedit este însă faptul că își exprimă, pe parcursul intervențiilor sale lungi, dorința ca și MASELE de enoriași să nu rămînă pasive în fața pericolul pe care îl numește neo-marxist.

Cînd Radu Moraru folosește cuvîntul lideri, oare e conștient că principiile de guvernare a comunităților religioase baptiste, bunăoară, sînt cu totul altele decît în cazul bisericilor tradiționale?

Mărturisirea de credință a baptiștilor din România precizează clar:

„Nu recunoaştem grade ierarhice.”

Aşadar, cînd o persoană publică precum Radu Moraru se referă la lideri religioşi baptişti trebuie să aibă în minte o altă conotație decît cea a liderilor religioși ortodocși sau catolici.

De asemenea, cînd Radu Moraru se referă la influența liderilor, oare ce are în vedere?

Oare îi trece cumva prin minte că tocmai cele mai influente figuri publice dintr-un mediu confesional s-ar putea să lipsească de la marile convenții?

Iată care e situația în România: Evanghelicii i-au pierdut pe cei mai influenți oameni ai lor – baptiștii pe Iosif Țon și Cristian Barbosu, penticostalii pe Vladimir Pustan și Florin Ianovici.

Așadar, la congresele și conferințele evanghelicilor din România nu sînt prezente tocmai figurile influente.

O simplă vizualizare a listei conturilor evanghelice de Facebook confirmă faptul că influenţa autentică aparţine nu reprezentanților religioși, ci ACTANȚILOR, celor care sînt cu adevărat protagoniști în segmentul social-confesional de tip evanghelic.

Astfel, Cireșarii (133.000), Radio Cireșarii (91.000) și Alfa Omega TV (40.000) au împreună aproape mai multe aprecieri decît următoarele 11 poziții, pînă la 20.000 de aprecieri.

Un astfel de limbaj tehnic poate fi înțeles mai bine de Radu Moraru, care s-a declarat, în cadrul interviului, un pragmatic, decît dacă aș menționa influența imensă în cultura europeană a ideilor lui Kant, dar care a ieșit rareori din orașul său.

Cînd vorbim de influență în istoria Bisericii, trebuie să avem grijă să nu cădem în capcana unei evaluări sumare sau exagerate, precum Stalin și-a devoalat gîndirea reducționistă atunci cînd, venind vorba de puterea Papei, a întrebat: Cîte divizii de tancuri are Papa?

Faptul că Radu Moraru, evident pasionat de acțiune de tip politic, a dat ochii cu diviziile penticostalilor și baptiștilor nu ar trebui să îl facă să uite că puterea de tip politic nu e puterea ultimă.

Altfel, creștinismul nu ar fi avut nici o șansă. Dar în primii 300 de ani, fără a avea organizații, clădiri, proprietăți, programe și divizii de acțiune, a cucerit Imperiul Roman, la fel cum înaintea creștinismului cultura greacă cucerise Imperiul Roman.

O a treia întrebare care se ridică este: Oare ce înțelege Radu Moraru prin credibilitate?

În mediul religios, dar nu numai, din diverse motive, în diferite împrejurări, credibilitatea este distribuită în cele mai ciudate moduri.

Da, s-ar putea ca unii lideri să fie credibili în fața comunităților lor, dar să piardă imens într-un perimetru mai larg.

De departe, Cristian Ionescu, pastorul din Chicago, bate recordul la așa ceva.

Nu degeaba l-am demascat ca fiind impostor intelectual, leneș blogger și simbolul egoismului penticostalilor, care nu se implică public și în ALTE cazuri similare Cazului Bodnariu.

Probabil e un pastor dedicat, un familist exemplar, o apariţie publică convingătoare în anumite circumstanţe. Dar nu o figură publică convingătoare în ceea ce priveşte credibilitatea în piaţa publică a IDEILOR.

Pe de altă parte, există evanghelici români care au credibilitate supracomunitară, interconfesională, dar nu sînt agreaţi în propria ogradă. A rămas celebră vorba lui Isus: Niciun proroc nu este primit bine în patria lui.

Figurile publice sînt controversate. Din mai multe motive, dintre care domină factorul politic.

Radu Moraru pare a se fi introdus consistent în mediile penticostale (și baptiste), dar pragmatismul lui poate dăuna cauzei CREȘTINE pe care pretinde că o slujește.

b). O discuție importantă e în legătură cu opinia lui Radu Moraru despre românii evanghelici din SUA: „…sînt oameni care au trecut prin teste grele ale vieţii, sînt oameni care, prin mari sacrificii, au ajuns unde sînt…”

Păi, pardon, oricît de grele au fost testele şi sacrificiile lor, mult mai mari au fost ale coreligionarilor lor rămaşi în România.

Mai trebuie oare să dau exemple?

Nu au făcut închisoare Wurmbrand și Nicolae Moldoveanu, figuri din afara perimetrului neoprotestant, dar foarte prizate de evanghelicii români?

Și atîția eroi au fost în România în rețelele ilegale de distribuție de Biblii și literatură religioasă.

Pînă și la vîrful sistemul religios, controlat de Securitate, au fost gesturi de eroism.

Da, au fost gesturi de sacrificiu și în rîndul românilor din SUA, dar mulți dintre ei au deprins cultura sacrificiului în România.

c). Un jurnalist precum Radu Moraru ar trebui să ia aminte la opiniile competente, lucide, ale unor precum Dănuț Mănăstireanu (cu doctorat în teologie (Ph. D.) la London School of Theology – Brunel University și care a fost mai mulți ani Director pentru Credinţă şi Dezvoltare pentru regiunea Europei de est şi a Orientului Apropiat a organizaţiei World Vision International):

„Prima impresie pe care ţi-o fac bisericile româneşti din diaspora. şi poate cea mai şocantă pentru un nou venit, este ceea ce Gabriel Liiceanu numea, cu o foarte inspirată sintagmă, „încremenirea în proiect”. După primul contact, poţi identifica cu uşurinţă perioada când au plecat din România majoritatea membrilor din acea biserică, deoarece, în vreme ce în ţară lucrurile s-au schimbat (dacă au evoluat sau involuat, asta este o altă problemă) evanghelicii din diaspora încearcă să conserve cu obstinaţie o realitate desuetă şi care nu mai există, dar pe care o consideră singura formă legitimă de „ortodoxie” creştină.”

„În absenţa unor preocupări culturale, teologice şi sociale serioase, discuţiile dintre credincioşii români din diaspora continuă să se concentreze asupra unor teme penibile, precum acoperământul femeilor, bijuteriile, vopsitul părului sau alte asemenea „profunzimi” de har, chiar printre cei mai instruiţi şi mai inteligenţi dintre ei. Un mic tur prin grupurile de discuţii ale evanghelicilor români din diaspora ar fi absolut edificator. Asta, în timp ce „sporturile” evanghelice româneşti tradiţionale – mica (sau marea) bârfă, competiţia absurdă cu ţoale, case şi maşini, precum şi politica eclesială de două parale – continuă să înflorească nestingherite, ca şi pe plaiurile natale.”

danutm.wordpress.com/2010/01/01/despre-diaspora-evanghelica-romaneasca-2

Așadar, existența liderilor influenți și sacrificiile evanghelicilor români din SUA nu exclud consecințele nefaste ale unei subculturi care nu-și rezolvă propriile probleme, dar se năpustesc cu sfătoșeniile de cîte ori are prilejul.

d). Pentru Radu Moraru, ca și pentru cei de lîngă el, de la Credo TV, accederea lui Trump la cel mai înalt nivel politic este o bucurie!

Pentru alții, însă, nu e deloc o bucurie.

Sînt NUMEROȘI lideri evanghelici americani care au avertizat că Trump nu poate fi un candidat pe care să-l voteze evanghelicii.

Și în continuare sînt NUMEROȘI lideri evanghelici americani care îl critică pe Trump.

Dar, ca să nu întind vorba prea mult, să nu uităm că pînă și marele pastor Cristian Ionescu (pe care un medic baptist din Oradea îl numea scandalagiu şi oportunist) a avut cuvinte severe la adresa lui Trump:

„Nu pot accepta că o țară de peste 300 de milioane de oameni nu a găsit să aleagă decât între doi candidați disfuncționali din punct de vedere etico-moral!”

http://popaspentrusuflet.wordpress.com/2016/07/26/q-poate-un-nedrept-sa-aiba-dreptate

4.

Min. 5:41 – Marian Avram (Credo TV): „Sînt foarte mulţi care, în Statele Unite, încă nu-l recunosc pe Donal Trump ca cel care este un element al schimbării (în bine). Că am avut destul rău sub Obama și ceilalți președinți. Creștinătatea, în general comunitatea creștină, trebuie neapărat să se unească, să înțeleagă că acest om, venind la putere la CAsa Albă, este un dar de la Dumnezeu.”

Slavă Domnului că mai sînt MULŢI care gîndesc, care nu se lasă duşi de utopii mesianice, produse mai ales de mentalitatea penticostaloidă.

Marius Cruceru (Universitatea Emanuel Oradea) a avertizat încă de la începutul anului: „Trump este pentru unii creștini un fel de Constantin cel Mare.”

mc-trump-26ian2017

Mesianizarea lui Trump – sau cum este să te sprijini în trestie

Apelul lui Radu Moraru şi al lui Marian Avram la solidaritate suferă din pricina agresivităţii de tip ideologic, e clar că ei lucrează mental și dinamic cu clivajul NOI / VOI.

Ei au o cauză și nu concep ca cineva să le tulbure acest puzzle ideologic pe care și l-au construit în ultimii ani.

Clișeul ideatic e recognoscibil și în acțiunile Coaliției pentru Familie, care nu a dezvoltat un dialog cu societatea românească, ci s-a impus, noninteligent și nonideatic, doar ca scandal (politic).

Acum cîteva luni nu mi-ar fi trecut prin cap că nu o să votez la Referendumul solicitat de Coaliția pentru Familie.

Aseară am anunțat că voi preciza într-o postare, zilele astea, cît mai repede, motivele pentru care NU voi vota.

Ionescu și baptiștii ofiliți, precum Viorel Iuga, Samy Tuțac, Paul Negruț, fac parte din motive.

5.

Min. 20:25 – „Referendumul depinde doar de noi şi de presiunea pe care o punem asupra politicienilor.”

Da, trebuie pusă presiune asupra politicienilor, în diverse chestiuni, nu doar în cea ridicată de Coaliţia pentru Familie.

Dar creştinii ar trebui să aibă dialog cu societatea.

Am mai scris: Evanghelicii români nu sînt prezenţi în presa locală, regională, națională, culturală.

Ei ar vrea să fie băgați în seamă de conaționalii lor, dar nu fac efort pentru a se poziționa pe magistrale comunicaționale.

6.

Penticostalii sînt mare amatori de muzică, imagini, videoclipuri, dar nu lucrează cu articole, cu IDEI, cu teologie.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s