Paul Negruț: „Universitatea Emanuel vrea să afle poziţia tuturor celor candidează din partea Bihorului şi să votăm în cunoştinţă de cauză. Aţi auzit de multe ori sloganul: „Dumnezeu nu face politică”. Vreau să-l corectez. Dumnezeu face politică! El conduce Universul, conduce istoria. A încerca să-l scoatem pe Dumnezeu din politică ar însemna să intrăm într-o societate a ateismului. Totuşi, Biserica nu se transformă în partid politic. Dar suntem cetăţeni care votăm cu conştiinţa şi credinţa în Dumnezeu.”
Chestiunea „Dumnezeu face politică!” e foarte interesantă. Păcat că dezbaterea suferă din pricina contextului.
Să ne aducem aminte de Dietrich Bonhoeffer. Sau de rolul papei Ioan Paul al II-lea în căderea comunismului. Sau, zilele astea, cum episcopii din Rwanda se căiesc pentru rolul jucat în genocidul din 1994, cînd au murit 1 milion de oameni.
A (nu) face politica nu e o opţiune. Paul Negruţ spunea încă din 1990: „Orice creștin fiind cetățean al unei țări face politică.” (revista Mesaj Evanghelic, decembrie 1990)
Din păcate, în mediul confesional evanghelic românesc nu sînt suficient dezbătute chestiunile referitoare la subiectul: creştinul şi politica.
Avînd în vedere recentele alegeri din SUA, se pare că nici evanghelicii americani nu sînt mai luminaţi decît cei români. A pune politica înaintea Evangheliei este greşit.
Sigur, noi îi putem plăti poliţele acum lui Paul Negruţ (eu, ca de obicei, nu voi pierde prilejul), dar chestiunea importantă are mai puţin de a face cu vreo persoană anume, cît cu nivelul mediocru de reflecţie în mediul evanghelic.
Tocmai acest nivel mediocru permite astfel de derapaje precum cel de acum 2 zile, dar şi cel de acum 2 ani (cînd Ponta, mincinosul mincinoşilor, a fost primit la Universitatea Emanuel, instituţia care are ca slogan: Integritate şi excelenţă).
Aşadar, dacă ne interesează viitorul evanghelicilor români, trebuie să ne referim la cauză, nu la efect.
Cineva a scris următorul comentariu pe contul Facebook al lui Daniel Burtic (care privește chestiunea în discuție în mod localist, pe cînd eu o privesc în mod amplu):
„Reactii de felul: „da cu astea v-ati trezit sa defilati acum” , sunt inutile. Orice politician ar fi fost in locul nefericitului domn Tariceanu am fi spus la fel. Intrebarea esentiala ramne, de ce nu v-ati mobilizat cand inca se putea organiza referendumul pe 11 dec. ? Acum e normal ca toti sa incerce sa ciupeasca votul celor +3 mil. Supararea mea este ca pentru politicieni suntem, ba fanatici, ba tampiti, ba masa de prostit, ba intoleranti, etc. Dupa comentarii imi dau seama ce bine se incadreaza unii. Daca, eram la protest o suta de mii, mai aveam acum aceasta discutie? Daca era un protest la Bucuresti cu 300 de mii? Daca…”
Un astfel de comentariu aduce în discuţie o chestiune mult mai importantă decît cea de la Universitatea Emanuel: lipsa de solidaritate a creştinilor români.
Anul 2016 a fost un an important pentru evanghelicii români. Pentru prima oară în cultura română, un roman de o asemenea anvergură – Sărbătoarea Corturilor, 475 de pagini, apărut la Polirom -, are ca fundal pocăiții (într-un mod mult mai consistent decît romanul lui Dan Lungu – Cum să uiți o femeie).
Apariția lui coincide cu o conexiune nesperată care s-a realizat anul acesta între societatea românească și ghetoul evanghelic o dată cu Cazul Bodnariu.
Acestor două momente li se poate adăuga și prezența Laurei Bretan în competiția „Românii au talent” (pe care a cîştigat-o) și „Americanii au talent” (unde a ajuns în finală).
Universitatea Emanuel a ratat cele două momente.
Universitatea Emanuel nu se numără în elita dinamică a evanghelicilor români şi acesta este un efect, previzibil, al politicii catastrofale dusă de ani buni de Paul Negruț, unul dintre baptiștii ofiliți care conduc organizația națională a bisericilor baptiste.
Pe lîngă Paul Negruț, provincialismul baptist este reprezentat cu destoinicie de Viorel Iuga și Samy Tuțac, al căror gafe n-au trecut neobservate.
Cînd Dănuț Mănăstireanu scrie că „este mult de cînd baptiştii noştri n-au avut la conducerea lor o personalitate mai ştearsă, dar în acelaşi timp mai plină de sine şi de închipuită, ca acum, ceea ce spune multe despre starea îngrijorătoare a celei mai vechi confesiuni evanghelice e la noi”, nu e vorba de nici o exagerare.
Acelaşi Dănuţ Mănăstireanu, unul dintre puţinii cărora le recunosc competența în ceea ce privește perspectiva asupra spațiului confesional evanghelic românesc, subliniază faptul că „niciodată baptiştii în special, şi evanghelicii în general, nu au avut între ei mai mulţi oameni educaţi şi cu înalte competenţe intelectuale şi profesionale. Din păcate, asfel de persoane sunt mai degraba marginalizate în biserici şi, din această pricină, prea puţin active în alegerea liderilor”.
Din pricina nepotismului și mercenariatului, care fac parte din politica rectorului orădean, Universitatea Emanuel a pierdut din prestigiul pe care îl avea în a doua parte a anilor ’90.
Şirul gafelor lui Paul Negruţ s-a îmbogățit cu încă un moment penibil: Tăriceanu 5 soții la Universitatea Emanuel.
Oricît încearcă unii și alții (printre care Daniel Burtic, ca reprezentant al Coaliției pentru familie) să ofere explicații, acest moment – care a adus în memoria publică incidentul de acum 2 ani, cînd Ponta a fost primit la Universitatea Emanuel, pînă în ziua de azi neclarificîndu-se circumstanțele respective – va conta enorm pentru istoria acestei instituții.
Replicile pe Facebook care încearcă să facă distincții de tot felul nu indică de fapt decît nivelul mediocru al dezbaterilor în mediul confesional evanghelic românesc.
Ca și cînd n-ar fi destul că pocăiții nu reușesc să închege cît de cît, în spațiul public, o discuție decentă și cu semnificație, cei care apără emanueliștii aruncă acuzații grave, scîrboase, la adresa celor care au avut bunul simț să observe o situație bizară și să o sancționeze public.
În mai multe rînduri, am indicat faptul că evanghelicii români nu participă la dezbateri publice – nu scriu articole în presa locală, regională, națională. Nu scriu pe platforme, precum Contributors, unde să aducă în atenția publică IDEI valoroase.
Și nu e vorba doar de emanueliști, ci de mediul evanghelic în general.
E vorba de… GHETOIZARE.
Paul Negruț și gașca au vrut să se folosească de momentul electoral și să utilizeze constrîngerile circumstanțiale pentru a-și impune punctul de vedere.
Teofil Stanciu scria azi: „Un creștinism care cultivă frica de oameni (sau categorii de oameni) şi care îi alimentează resorturile are mari șanse să devină perdant.”
Stilul politicianist, care e prezent și în organismele eclesiale și instituțiile confesionale, e o parte, consistentă, din răspunsul la chestiunea: De ce merg lucrurile prost în România?
Nu merg prost doar în politică, ci și în cultură, și în sport, și în învățămînt, și în sănătate.
Și, iată, și la Universitatea Emanuel.
Și la Comunitatea BCB Oradea, și la Comunitatea BCB Timișoara.
Și în Cultul Baptist!…
Iar de penticostali, sărmanii, ce să mai zicem… Sînt într-o dezorientare vizibilă de ani buni…
Corupția, care se află în partea opusă a advărului, macină instituțiile…
În astfel de vremuri nemernice, a promova standarde înalte este nu doar un act patriotic, este o dovadă de loialitate față de Dumnezeu, care iubește adevărul, dreptatea și mila.
Cine îl mai crede pa Paul Negruț?
Doar ai lui. Rudele și mercenarii. Plus gloata de puberi întîrziați, de oric vîrstă, care nu gîndesc pe cont propriu, ci doar ideologic.
Doar nonveritabil…
Paul Negruț a acordat, prin telefon, un interviu postului Radio Vocea Evangheliei Timișoara.
Min. 5:55 – Credem că este important să dialogăm cu toți oamenii care sînt implicați în viața parlamentară a României, pentru că acolo se dezbat și se votează legile. Legi care, odată adoptate, afectează toți cetățenii României, inclusiv pe cei evanghelici, care spun: Noi nu facem politică! Adevărul este că orice cetățean al României, prin simplul act că votează, face politică. Sau dacă nu se duce la vot, și-atunci face politică, pentru că este politica de a nu se implica și a lăsa pe alții să decidă în locul lor în ce direcție va merge țara.
Multe lucruri ar fi de zis aici, dar mă opresc doar la un aspect, pe care l-am subliniat azi într-un schimb de replici pe Facbook:
Ioan Susman: Eu am încercat sa vad în aceste evenimente un dialog pașnic, nu o politizare. Și dialog nu poți sa porți decât cu cei ce conduc destinele tarii.
Alin Cristea: Cum adica „dialog nu poți sa porți decât cu cei ce conduc destinele tarii”. Atitia martiri NU au vrut sa poarte dialog cu cei care conduc destinele tarii. Si, oricum, dialogul intr-o societate nu se poarta doar cu puterea POLITICA / MILITENIASCA. Exista diverse forme de influenta si dialog. De aceea ridem pina azi de replica lui Stalin: Da cite divizii de tancuri are Papa?
Min. 08.07 – Dezbaterile primare, în Statele Unite, între diverși candidați la președinția Americii, de obicei se poartă în spații universitare. […] Reprezentanţii Coaliției pentru familiee și susținătorii Coaliției pentru familie, în zona Oradiei și a Bihorului, au sugerat să avem întîlnirea tocmai în campusul Universității Emanuel din Oradea, datorită mediului propice pentru dialog, fără alte manifestări nepotrivite, și pentru a păstra dialogul cu reprezentanții parlamentului sau a candidaților pentru funcții parlamentare, într-un mediu cît se poate de liniștit, de corect și de clar din punct de vedere a moralității publice.
Deja Paul Negruț a luat-o razna. De parcă nu ar fi săli de conferință în Oradea!
JENANT!
Cît despre dezbateri primare, acum nu era vorba de nici un candidat la președinție.
Iar în SUA presa e a 4-a putere în stat!
Min. 13.25 – Ca să treacă acest proiect de modificare a Constituției, el trebuie să parcurgă toate procedurile parlameentare. Deocamdată s-a oprit după comisia juridică și constituțională a Senatului, nu a ajuns în plenul Senatului, dacă se va întruni noul Senat, atunci va trebui să ajungă în plen, de acolo să plece la Cameră, prin comisiile de specialitate, în plen, și apoi să se întrunească și apoi să se întrunească cele două Camere și să fie votul celor două Camere. Deci, procesul este îndelungat și eu cred că e important pentru toți cetățenii României să se roage, să păstreze dialogul cu acești politicieni și să ne asigurăm că procesul acesta legislativ își urmează cursul firesc, normal, în parlament.
Ceea spune de fapt Paul Negruț e: Avem nevoie de politiceni.
Paul Negruț nu e interesat decît de dialogul cu politicienii.
Nu-i de mirare, pentru că e evident că gîndește, ca rector (și pastor al marii biserici Emanuel), în stil politicianist.
Dar tradiția baptiștilor nu e politicianismul, ci tocmai contrariul!
În Preambulul la Statutul baptiștilor români, se precizează că baptiștii s-au remarcat în istorie prin lupta pentru libertatea religioasă a fiecărei ființe umane. Filosoful englez John Lock scria: „Baptiștii au fost primii caree au propus lumii libertatea religioasă deplină; libertatea adevărată și dreaptă, libertatea egală și imparțială.”
Tot în Preambul citim ce îi scria, în 1612, pastorul baptist Thomas Helwys regelui Angliei, Iacob I:
„Regele este un om muritor, şi nu Dumnezeu; de aceea nu are nicio putere asupra sufletelor nemuritoare ale supușilor săi… Religia este o problemă între om și Dumnezeu. Lăsați-i să fie eretici, turci, evrei sau orice altceva. Regele nu va răspunde în locul lor înaintea lui Dumnezeu. De aceea, regele nici nu poate fi judecător între Dumnezeu și om.”
În final, nu pot decît să-mi aduc și eu umila contribuție la proiectul de modificare a Constituției, cu propunerea ca familia să fie definită, desigur, ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, dar să nu fi fost căsătoriți mai mult de 3 ori fiecare…
Din seria EMANUELISMUL NEGRUȚIAN
Emanuelismul negruţian (1)
Emanuelismul negruţian (2)
Emanuelismul negruțian (3)
Emanuelismul negruţian (4)
Emanuelismul negruţian (5) – “Găseai foarte multe lucruri bune la UEO. Mai puţin har.”
Emanuelismul negruţian (6)
Emanuelismul negruţian (7)
Emanuelismul negruţian (8)
Emanuelismul negruţian (9) – Mercenariatul lui Dan Botică
Emanuelismul negruţian (10) – E vreo problemă?
Emanuelismul negruţian (11) – Mercenariatul lui Ciprian Simuț
Emanuelismul negruţian (12) – A apărut Cruceru! Nu Marius, Beni
Emanuelismul negruţian (13) – Încă un pastor amețit: Levi Prejban
Emanuelismul negruţian (14) – Mahalaua Evanghelică pe contul lui Dan Botică pe Facebook
Emanuelismul negruţian (15) – Ramificațiile cruceriene
Emanuelismul negruţian (16) – Paul Negruț nu e doar Băsescu al baptiștilor, ci și Hrebenciuc al evanghelicilor
Emanuelismul negruţian (17) – Marius Cruceru, Persoană și Persona
RoEvanghelica 