Păcatul capital pe Facebook-ul evanghelic – Cazul Lucian Bălănescu (1)

Acum 3 ani, Emanuel Conțac făcea următoarea afirmație: „Păcatul capital al blogosferei evanghelice este proferarea de afirmații calomnioase despre adversari.”

Acelaşi lucru se poate spune şi despre Facebook-ul evanghelic.

MAI ALES despre Facebook-ul evanghelic.

Spre deosebire de epoca blogurilor, în care, pe unele bloguri, comentariile nu apăreau înainte de a fi citite de administrator, pe Facebook-ul evanghelic comentariile apar ÎNAINTE de a fi citite de administrator.

Spre deosebire de epoca blogurilor, cînd administratorul era nevoit, din diverse motive, să-și tempereze comentatorii dintr-o tabără sau din amîndouă, atunci cînd apăreau polemici înfocate, pe Facebook-ul evanghelic situația este mult mai gravă.

În epoca Pătrățosului, acesta a recunoscut în mai multe rînduri că a greșit permițînd un număr mare de comentarii ignobile.

Pe Facebook-ul evanghelic se manifestă același fenomen din blogosfera evanghelică – lipsa de responsabilitata a administratorilor.

Zilele acestea am fost implicat în numeroase replici pe contul Facebook al lui Lucian Bălănescu.

Apele s-au despărțit în sîmbătă seara, 6 august 2016, cînd administratorul mi-a retras posibilitatea de a mai comenta pe contul lui. Putea să ia decizia aceasta de cîteva zile, era evident că eu forțez nota să ajungă aici SAU să-și asume responsabilitatea de administrator al unui spațiu pubic, ceea ce implică acțiuni mai complexe decît a retrage cuiva dreptul să comenteze.

Fără nici o îndoială, Lucian Bălănescu a ajuns în punctul în care am intenționat eu să ajungă. Nu mă refer neapărat la situația de a mă reduce la tăcere pe contul lui (ceea ce nu este niciodată o soluție cu Alin Cristea, asta ar fi trebuit să se știe bine de mulți ani), ci mă refer la punctul în care trebuia să ia o decizie. Pe care, repet, ar fi putut, ar fi trebuit să o ia mai repede.

De ce nu a făcut-o pînă sîmbătă seara? 🙂

Ei, aici sînt chestiuni interesante… 🙂

Aspecte care merită analizate, mai ales din perspectiva ocupației mele de bază. Eu mă ocup cu FENOMENE din mediul confesional evanghelic românesc.

Observația lui Emanuel Conțac este corectă, dar nu inedită. Deosebirea este că, în vreme ce Emanuel Conțac – om foarte ocupat (și chițibușar), căruia nu-i recunosc competența în ceea ce privește mediul evanghelic românesc, eventual doar referitoare la penticostali, dar nu mi se pare a fi un om umblat, ci mai degrabă un șoarece de bibliotecă – face o astfel de afirmație mai mult din intuiție combinată cu o relativă experiență în blogosfera evanghelică, Alin Cristea a făcut astfel de afirmații bazîndu-se pe o experiență IMENSĂ (care i-a și fost recunoscută public în nu puțin rînduri, de figuri publice de tot soiul) și pe analizele pe care le face, oferind exemple, cu spirit critic, și discutînd FENOMENELE cu cei care fac minimul efort de a discuta IDEI, nu persoane.

Materialul (pedagogic) care s-a adunat zilele acesta este foarte mare, așa că am hotărît să îl segmentez și voi avea episoade în seria pe care o inaugurez acum.

DUPĂ ce am fost amendat cu suspendarea discursurilor pe contul Facebook al lui Lucian Bălănescu, au mai fost intervenții. Iată ce scria Marian Zaharia, singurul detractor semnificativ al meu din aceste zile:

marian-zaharia-6aug2016

Marian Zaharia minte atunci cînd afirmă că „nemulţumirea a pornit chiar de la insultarea unei doamne”.

Am stat şi m-am gîndit ce l-a determinat pe Marian Zaharia să afirme așa Cred că se referă la Alexandra Giula, căreia i-am spus, din pricina unui comentariu unde folosea mitraliera de versete, că e jalnică.

Același lucru l-aș spune oricui care nu reușește să vorbească românește și creștinește într-un spațiu public.

Dar mai ales celor de rangul Alexandrei Giula, pe care o cunosc de cîțiva ani și de la care am așteptări mai mari.

Alexandra Giula e (încă) în colegiul de redacție al revistei electronice România Evanghelică (chiar dacă nu a participat cu nimic într-un an, din cîte îmi amintesc), pe care o editez și din care au apărut 9 numere.

La fel, am pretenții de la Dionis Bodiu, alt membru al colegiului de redacție, dar care a trudit, oferind cititorilor ample eseuri de calitate.

În momentul în care Dyo a scris pe contul lui de Facebook că nu are de gînd să voteze (la Sighișoara), am intervenit tăios replicînd: Mișcă-ți fundul și votează!

Da, a fost un moment nasol, care s-a încheiat cu anunțul meu că îl sancționez pînă în 3 decembrie 2016. Mă refer la calitatea lui de blogger evanghelic și de evanghelic care are cont pe Facebook.

Nu spun că Marian Zaharia a intenționat să mintă. Spun că modul în care o face este provocat de o atitudine resentimentară, PLINĂ de răutate și încă altele lîngă, iar modul în care comunică este lipsit de claritate.

Astfel, deși eu am priceput, într-un tîrziu, că gîndul lui este la Alexandra Giula, el dă un alt exemplu: Monica Cristea.

Este evident că Marian Zaharia a vrut să-și justifice eticheta de „golan” pe care mi-a aplicat-o.

Deocamdată mă interesează mai puțin să discut despre astfel de etichete, mi-au fost aplicate altele mult mai căcăcioase decît asta, atît în zilele astea, cît și în cei peste 13 ani de cînd sînt prezent în spațiul public pe Internet, în regim de voluntariat.

Exemplul cu Monica Cristea este de acum un an.

Atunci am specificat:

Această postare e în serie cu alte postări cu titlu recognoscibil, nefiind o chestiune între mine şi o altă persoană, ci indică un FENOMEN din spaţiul evanghelic românesc.

Nu este adevărat că eu mă adresez astfel femeilor. Eu mă adresez astfel preopinenților mei, bărbați sau femei, UNEORI, din pricina unui principiu pe care îl susțin de mulți ani pentru funcționarea minimă a unui perimetru dialogal în spațiul public.

În postarea în discuție, sînt menționate alte asemenea replici severe față de 4 bărbați.

Așadar, faptul că Marian Zaharia selectează, neglijent, doar un exemplu cu o femeie, cînd de fapt sînt 4 exemple cu bărbați, indică un reflex ignobil care se manifestă deseori în mediul confesional evanghelic românesc – Nu adevărul și numai adevărul! 🙂

Orice instituție, juridică, religioasă, socială de tipul familiei are ca fundament adevărul.

Dar la tribunal oamenii nu sînt puși să jure că spun adevărul. Ci că spun adevărul și numai adevărul!

A avea de a face cu adevărul (și avem de a face cu el zilnic, bunăoară la magazine, cînd ne așteptăm ca la casa de încasat produsul pe care îl cumpărăm să aibă aceeași valoare precum la raft) e ca și cum am avea de a face cu o flacără vie în mîinile noastre.

Nu o să apelez acum la învățătura bilică despre adevăr. E de ajuns să ne amintim că Isus a spus că este Adevărul.

FENOMENUL pe care îl aduc acum în atenție (oare a cîta oară?) are de a face cu neglijența cu care pocăiții umblă cu adevărul.

O să dau exemple și de MINCIUNI și o să le demontez destul de ușor.

Deocamdată, iată, avem ocazia să observăm că un mod de comunicare neglijent (și răutăcios) precum cel al lui Marian Zaharia duce mai degrabă la neclaritate și MINCIUNĂ decît la… adevărul și numai adevărul.

Nu era nevoie să fiu acuzat că sînt golan apelînd la un exemplu cu o femeie. Păi erau 3 exemple cu bărbați.

Nu sînt golan dacă mă adresez AȘA bărbaților?

Și chiar dacă nu erau aceste exemple, nu sînt atîtea cazuri (cunoscute de Marian Zaharia) pentru care aș putea fi acuzat că sînt golan?

Pe nedrept, desigur. 🙂

Au mai încercat atîția, te și miri ce energie au în a încerca să îl discrediteze pe Alin Cristea ca figură publica (sau ca persoană).

Marian Zaharia, Lucian Bălănescu, Alexandra Giula sînt dintre cei care, pînă acum sau pînă anii trecuți, au acordat atenție scrierilor mele, ultimii doi contribuind financiar, Lucian cel puțin o dată, iar Alexandra de mai multe ori (acum 3 ani, cînd am fost în turneu prin țară cu Andreea, am fost găzduiți la Alexandra și Răzvan Giula) la susținerea activității mele publice.

Dintre cei trei, Marian Zaharia sa manifestat cel mai grosolan în aceste zile. Dar Lucian Bălănescu poartă responsabilitatea morală, mai ales că a dat un comunicat grobian, despre care voi comenta într-un alt episod. Alexandra Giula s-a retras la timp acum cîteva zile.

Așadar, dintr-o dată am fost retrogradat la stadiul de „molie păroasă” (de către un comentator nesemnificativ) și TOATĂ viața mea și activitatea mea au fost șterse automat în ochii detractorilor mei, mai vechi sau mai noi.

Nu-i așa că așa ceva se petrece și în societate?

Dar se petrece și în mediul confesional evanghelic românesc, pe noi de perimetrul ăsta ne doare. Sper!

Reamintesc că scandalul a pornit de la un articol al unei tinere, pe care Lucian Bălănescu și alții l-au condamnat public.

Intervențiile mele au avut ca rezultat cel puțin încetarea jignirii persoanei care a scris acel articol. Din punctul acesta de vedere, a meritat să consum timp și energie.

De asemenea, avînd în vedere că în urma scandalului de cîteva zile am putut închega cîteva postări pertinente care pot fi de folos pentru studiul FENOMENELOR din perimetrul care ne interesează, și din acest punct de vedere nu am regrete că am consumat timp și energie.

Postarea mea inițială, referitoare, la aceste zile, este din 2 august:

Replici pe Facebook pentru Corneliu Simuț

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s