Marina Dumitrescu: Eșecul tăcerii

„La ieșirea din izolare, n-ar strica să ne întrebăm și ce ne va lipsi (din interior) și ce nu ne-a lipsit (din afară). Ne vor lipsi, cred, familiaritatea „de glob”, solidaritatea apolitică, sentimentul fragilității comune, umbra unora asupra altora, uneori – „luxul” de a nu vorbi… Nu ne-au lipsit, probabil, schimonoselile interacțiunii noastre, gălăgia, prezumțiozitatea, promiscuitatea – luate de altfel în răspăr, de la o zi la alta, de un virus. Fără a ști când și dacă vom ieși cu totul din obsesia pericolului pandemic și dincolo de pauza socială aferentă, realizăm încă o dată câtă nevoie avem unii de alții. Dar sub ce formă? Pesemne și respectându-ne tăcerile, prețuindu-ne privirile, râvnind comuniunea. În logica acelor trăite în primăvara 2020, e greu să nu imaginăm, la orizont, virtualul accident al unei căderi generale de internet. Deși e greu de închipuit situația care ne-ar impune „muțenia tehnologică”, suntem datori să avem în vedere și un asemenea coșmar. Ca să nu fim luați ca din oală.”

http://revista22.ro/eseu/marina-dumitrescu/esecul-tacerii

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s