Fratele Maroșan a fost ani buni dirijorul orchestrei din Petroșani – Biserica Baptistă, și, mai ales, în perioada cea mai bună a ei. Nu de puține ori le-am spus colegilor mei din grupa de teologie baptistă (Emanuel Oradea 1995-1999) și altora ce mult a contat ca o persoană precum fratele Maroșan să își fi dedicat timpul și energia nu doar pentru a conduce orchestra (despre care profesorul meu de vioară, invitat de tatăl meu la biserică de Crăciun, dacă-mi aduc bine aminte, a spus: Nu credeam că se poate face așa ceva în Valea Jiului.), ci și în a instrui generații de copii și tineri, a scrie partituri și a acorda cu răbdare mandolinele, activitate la care participam și eu, cu mult mai puțină răbdare, desigur.
La un moment dat s-a mutat la Sibiu și a condus orchestra din Biserica Baptistă Betania, unde l-am vizitat pe cînd eram burlac, apoi la Slimnic, unde l-am vizitat abia în 2002, cînd, fiind pentru cîteva zile la Mediaș, am trecut și prin Sibiu pentru a-l cunoște pe cel ale cărui cîntări le cîntasem de atîtea ori la pian, vioară sau chitară, Nicolae Moldoveanu la 80 de ani.
Ultima oară l-am întîlnit în 18 octombrie 2009, Biserica Baptistă Golgota din Petroșani, unde a dirijat unde orchestra din Slimnic, venită în vizită cu ocazia Sărbătorii Roadelor.
Poze: bbgp.wordpress.com
RoEvanghelica 