Alin Cristea: Reflecții și reflexii (300)

– Elegie pentru batrinii nostri

Batrinii nostri ne-au crescut, pe noi si pe copiii nostri.

Batrinii nostri au traversat desertul comunist si ne-au invatat ce e demnitatea.

Batrinii nostri, cu flori de plastic pe masa si cu sacose in care adunau mincare pentru noi, ne-au invatat sa fim autentici si primitori de oaspeti.

Batrinii nostri, cu umilinte si capul plecat, ne-au hranit trupul si inimile, ca sa ne ridicam noi capul si sa ne cerem drepturi.

Batrinii nostri, pe-un picior de plai, pe-o gura de rai, ne-au alinat si ne-au alintat.

Batrinii nostri ne-au cintat si ne-au spus poezii.

Batrinii nostri ne-au adus Cerul pe pamint.

– Pedepsele pe care le da Dumnezeu sint drepte.

Iluziile oamenilor nu.

– A spune ca preotul Constantin Necula e profesor de religie e ca si cum ai spune ca Mozart a cintat la pian.

– Nu fiti smecheri! Fiti OAMENI!

– Am ajuns sa-i dau dreptate unui PSDist.

Marcel Ciolacu: Autoritățile locale nu au cadru legislativ pentru a se ocupa de persoanele varstnice.

– Cea mai ciudata caracteristica a idiotilor e ca ei cred ca altii nu observa cit sint de idioti.

– Iar nu am sunet la telefon.

Nu stiu ce o sa fac. Nu-mi sta in caracter sa tot butonez…

– Cea mai tare din parcare (care mi-a fost zisa de un prieten):

Te iubesc in Hristos, smintitule!

Vezi grupajul (peste 200 de pagini):

Alin Cristea – Reflecții și reflexii (1-200)

Publicitate