Azi, 25 ianuarie 2018, Marius Cruceru a afișat următoare postare pe contul său Facebook:
„DE CE? PENTRU CĂ POATE! codrinștefănescunizarea României nu este un proces, este o stare de fapt. Avem o țară pe care acest individ o reprezintă cu succes. Sînteți voi, sîntem noi! Acesta ne rîde în nas și va continua să o facă!
Așa vă trebuie, dragi români, dragă generație Facebook, așa vă trebuie, intelectălăi de ecran plat, așa vă trebuie. Stați în casă cu buletinele curate pe dos în 2016, dar ieșiți cu pancarte mînjite cu carioca acum. A trecut baba cu colacii. S-a dus!
Schimbările, după cum vedeți nu se fac în stradă, ci în cabina de vot! Puteți ieși în stradă cît doriți. Din păcate acest fel de proteste au rolul unor cutremure intermediare. Eliberează tensiuni sociale, care ar fi fost productive mai tîrziu prin cumulare. Nu! Voi ieșiți cînd vă tună, ba de 24 ianuarie, ziua Unirii, ba de 14 februarie, de VAlentin, de 1 martie, de 8 martie, ziua Femeii, de Dragobete și cînd vă mai tună. Oameni ca Dragnea celebrează acest soi de ieșiri, care funcționează precum o frecție cu apă chioară la bara rece a autocarului!
Ieșind, vă eliberați katharhic de tensiuni, ziceți în mintea voastră… ”na, bă, că le-am zis-o din nou” și caravana trece mai departe. Sînteți precum copiii care înjură printre ulucile de la gard o caravană mortuară care trece liniștit. Vizitiul dricului își va primi plata oricum. El este singurul cîștigat! Mortul sîntem noi!
Iertați-mi scepticismul pînă la cinism: mămăliga nu explodează! Sîntem blestemați ca neam din pricina sîngelui vărsat în pămînt pentru care nu s-a făcut dreptate! 24 de milioane de prunci ne condamnă cu arătătoarele lor micuțe și ne urează: noapte bună, români!”
1. Schimbările nu se fac în stradă?
Dacă schimbările nu se fac în stradă, atunci de ce Marius Cruceru a afirmat în 4 februarie 2017: Protestele trebuie să continue pînă la căderea Guvernului?
E vorba de postarea cu tilul „De ce trebuie să cadă acest guvern, chiar dacă renunță la Ordonanța ghinionistului nr. 13? sau Post negru pentru o țară ghinionistă”, semnalată şi de Daniel Brânzei:
În 6 mai 2017, în postarea mea intitulată PROTESTEZ – 22. Cultura protestului, scriam:
„De ce trebuie să cadă acest guvern, chiar dacă renunță la Ordonanța ghinionistului nr. 13? sau Post negru pentru o țară ghinionistă”, postarea lui Marius Cruceru din 4 februarie, nu mai e găsită la adresa iniţială, ci doar sub titlul „Post negru pentru o țară ghinionistă”, în care nu mai apare declarația pe care am citat-o în 4 februarie pe blogul RoEvanghelica.
Azi, 25 ianuarie 2018, nu am mai găsit o astfel de postare decît sub titlul: Post negru pentru o ”țară albă”.
Silul ăsta nedemn de a modifica postările nu e o excepţie la pătrăţosul Marius Cruceru.
E de ajuns să amintesc afirmația lui din 2011 conform căreia ciorile trăiesc 300 de ani.
Dar sînt și alte… Știri pătrățoase… „rotunjite”! (2012)
În 2018 i-am dedicat 8 episoade ale rubricii „Dl. Inexactitate”.
Vă recomand să citiţi măcar Dl. Inexactitate (2), despre numele instituţiei baptiste regionale (Oradea), nu singura instituție baptistă unde s-a „prostituat” Marius Cruceru.
În toamna anului 2010 (cînd Marius Cruceru conducea campania de denigrare a lui Iosif Ţon), Dănuț Mănăstireanu, mentorul său din tinerețe, scria:
„In mod deliberat nu urmaresc disputele de pe blogul lui Marius. Am si asa destule pricini zilnice de enervare. Nu mai am nevoie de o sumedenie in plus. Desi am multa pretuire pentru talentele lui Marius si mai ales pentru ce era cindva – asa cum se stravede din cind in ceea ce scrie, asa cum am afirmat adeseori, am mari rezerve fata de ceea ce a devenit sub influenta paulina.”
Orice ar (mai) face Marius Cruceru, mercenariatul său în slujba emanuelismului negruțian i-a marcat destinul și numele pătat pe care îl lasă urmașilor săi.
În ceea ce privește proasta administrare a informațiilor în spațiul public, nu e grav doar că e o sursă de inexactități (Dănuț Mănăstireanu: „Îi ştiu însă foarte bine şi slăbiciunile, dintre care orgoliul, ispita derizoriului exotic, spiritul histrionic, anumite antipatii persistente, ca şi înclinaţia de a se lăsa anexat unor cauze îndoielnice.”), dar faptul că nu își asumă greșelile publice (deși încearcă uneori – a recunoscut, de mai multe ori, că a greșit permițînd numeroase comentarii ignobile pe primul său blog, La Pătrățosu) este incompatibil cu… pocăința, acea atitudine fundamentală a vieții creștine, fie în sensul tezelor lui Luther, fie în sensul subcultural al ghetoului pocăiesc din România.
Nu faptul că a afirmat public că ciorile trăiesc 300 de ani intrigă, ci modul în care a reacționat la replica mea publică – a tăiat un zero, FĂRĂ să-ți ceară scuze cititorilor.
Nu este Marius Cruceru cel care a scris: „Sîntem extrem de neglijenţi ca evanghelici la ce se întîmplă în gramatica textelor noastre, ce să mai spun în teologia textelor noastre.” ((29 noiembrie 2013)?
Și: „Nu mai vorbim şi nu mai scriem normal pentru că nu mai gîndim normal. Cineva spunea, Seneca, atunci cînd gramatica este coruptă se pare că şi gîndirea este coruptă.” (22 noiembrie 2008)?
Atunci de ce e așa neglijent în posătrile sale, astfel că apare în repetate rînduri la rubrica mea Bă, pocăiților, scrieți corect românește?
Avînd în vedere numeroasele antecedente ale Dl. Inexactitate, nu trebuie să ne mire nici schimbările titlului postării sale din 4 februarie 2017, dar, mai ales, faptul că nu se mai regăsește formula cruceriană: Protestele trebuie să continue pînă la căderea Guvernului.
2. Cultura protestului e mai importantă decît votul.
Cică: „Schimbările, după cum vedeți nu se fac în stradă, ci în cabina de vot!”
Accentul pe vot e un clişeu ÎNGUST, care distrage atenţia de la subiectul mult mai important, şi anume: Cultura protestului.
Cultura protestului e mai importantă decît votul., am scris în Jurnal de PROTEST, din 3 februarie 2017.
Votul este doar cea mai vizibilă parte a exerciţiului democratic. Între voturi are loc însă o viaţă bogată, care ţine de dialogul civic, politic, religios etc. Cei care l-au votat pe Hitler trebuia să-l lase în pace să facă ce vrea?
Dilema veche, în 2010, a avut un doasar tematic intitulat Cultura protestului.
Cristian Pîrvulescu scria: Votul nu este echivalent cu democraţia, în Observator cultural din 14 mai 2015.
În 4 mai 2017, Teofil Stanciu scria pe Facebook:
„Puterea nu stă atât în VOTUL ca atare, în mâna cetățeanului, ci în integritatea politicianului, pe de o parte, și în influența mai subtilă a jocului rezultatelor alegerilor politice, pe de alta.
Totuși, cetățeanul mai are o armă (pe lângă votul ce poate fi practic neutralizat politic sau întors exact împotriva interesului cetățenilor): protestul!
Acesta este motivul pentru care protestul trebuie să rămână un DREPT, pentru ca atunci când politicienii abuzează democrația prin însăși instituțiile ei fundamentale, să mai existe o cale de a îndrepta lucrurile sau măcar de a striga nemulțumirile, un loc în care cetățeanul să poată spune cu adevărat ce gândește.”
Schimbările nu se fac în stradă?
Păi tocmai în stradă se fac schimbările în democrație (și în alte regimuri):
În ultimii ani, Strada a câştigat de fiecare dată.
„Un aspect important al mişcărilor de stradă româneşti, începând cu anul 2012, este că strada a câştigat de fiecare dată. În anul 2012, a căzut Guvernul Boc, în 2013 a fost retras proiectul minier de la Roşia Montană, în 2015 a căzut Guvernul Ponta, iar în februarie 2017 Ordonanţa 13 a fost abrogată. Tot timpul, numărul participanţilor a avut un trend ascendent, iar reţelele de socializare au jucat un rol central. Acest lucru se poate observa şi din modul în care sunt construite lozincile şi pancartele, în stilul statusurilor de pe Facebook. Modul de desfăşurare, lozincile, dar şi numărul participanţilor indică faptul că protestele din România au multe elemente ce ţin de construirea unei comunităţi cu valori şi elemente comune, dar fără o ideologie coerentă, aceştia se manifestă în funcţie de subiectele pe care o paletă largă de cetăţeni le consideră foarte importante. Manifestările din această perioadă din România creează trendurile pentru deceniile viitoare.”
http://adevarul.ro/news/societate/strada-castigat-data-1_5a37bab15ab6550cb8539f9a/index.html
Îl interesează însă pe Marius Cruceru democrația? Nu prea!
El însuși face parte dintr-un sistem, emanuelismul negruțian, înrudit cu regimul Dragna, în ceea ce privește modul de gîndire și de acțiune.
În 24 martie 2017, Teofil Stanciu scria pe Facebook:
„UEO și BBEO și-au câștigat o nedorită reputație de locuri în care este apreciată obediența și în care se practică manipularea. Or acceptarea unor puncte de vedere diferite, critice, antipatice este un semn de normalitate, care ar putea dovedi că adevărul este mai prețuit decât supușenia slugarnică.” (sublinierea mea)
UEO – Universitatea Emanuel Oradea
BBEO – Biserica Baptistă Emanuel Oradea
Teofil Stanciu nu afirma nimic nou, de fapt concluziona decisiv, înscriindu-se într-un lung șir de voci publice care, de-a lungul anilor, au criticat sistemul emanuelist: Dănuț Mănăstireanu, Alexandru Nădăban, Iulian Necea, Claudiu Dobra, Ciprian Sturz și, mai ales, Alin Cristea.
Pe la începutul anilor 2000, 20-25 de cadre didactice au fost nevoiți să plece de la Universitatea Emanuel din Oradea. Printre ei, cei mai buni profesori pe care i-a avut vreodata Universitatea Emanuel.
Fie și numai o astfel de exemplificare a emanuelismului negruțian ar trebui să dea de gîndit oricui.
Cei mai buni absolvenți din cea mai bună perioadă din istoria universității Emanuel, ’97-’98, NU au făcut parte din Biserica Emanuel, ci din Biserica Providenţa.
Iar Colocviul cu tema „Lucrarea Cuvântului revelat și a Duhului Sfânt astăzi” din perioada 27-29 ianuarie 2011, cu Silviu Tatu, Radu Gheorghiță, Marius Cruceru, Emil Bartoș – întîlnire care se voia a fi una necesară în contextul avîntullui pe care îl luase Mişcarea Străjenilor – NU a avut loc la Biserica Emanuel, ci la Biserica Providența.
Colocviile Cornilescu și fazele incipiente ale Mișcării Jubilate NU au avut loc la Biserica Emanuel, ci la Biserica Providența.
Fără nici un dubiu, Biserica Emanuel este simbolul ratării, pe cînd Biserica Providența a fost simbolul reformei.
Marius Cruceru face parte din clubul „select” al baptiștilor ofiliți – Paul Negruț, Florin Negruț, Doru Hnatiuc, Petrică Vidu, Viorel Iuga, Samy Tuțac și alții.
Acești antireformiști se comportă cu România Baptistă precum Dragnea se comportă cu țara noastră – cu dispreț, cu autism față de revendicările legitime, cu critică față de protestele de un fel sau de altul la adresa macrostructurilor pe care le manevrează.
Prin protestele publice (din februarie 2017) România și-a cîștigat respectul altor popoare.
Dar Marius Cruceru nu e atent la astfel de… „detalii”.
Faptul că Mihai Şora, la 100, respectiv 101 de ani, a îndurat frigul pentru a participa la proteste, e nesemnificativ pentru un ditamai cap pătrat precum Marius Cruceru.
Modul său de adresare publică, în ceea ce priveşte protestele în stradă, este josnic.
3. Intelectălăi de ecran plat? Cine zice ăla este!
Cine s-a găsit să îi critice protestatari – unul care de MULȚI ani e… intelectălău de ecran plat!
Degeaba a zis de cîteva ori că e gata să apere cu arma la picior anumite drepturi ale românilor, CUM apără Marius Cruceru drepturile cîștigate în democrație?
Păi nu apără!
El doar se exprimă!
Marius Cruceru nu are de a face în vreun fel cu democrația, nici cu… adevărul.
Marius Cruceru practică un cinism steril și e un gogoman care reușește să-i facă pe destui să întoarcă capul după el.
Arătați-mi care sînt valorile lui creștine.
Postul negru? Denigrarea unora și altora? Plimbările în țară și în străinătate, ținînd conferințe?
Arătați-mi care sînt valorile lui civice.
Biciclismul? Bloggingul?
E doctor în litere. Citește cărți? Dă citate din cărți? Citește ziare? Dă citate din ziare?
De mulți ani îl vedem făcînd același lucru – un saltimbac căruia nu-i poți pipăi trăsăturile de caracter.
Este cumplit să vezi un astfel de om, trecut de 46 de ani, atît de imatur, atît de iresponsabil, atît de palavragiu și atît de ipocrit.
4. Nu avem de ce să iertăm scepticismul și cinismul lui Marius Cruceru.
Cică: „Iertați-mi scepticismul pînă la cinism: mămăliga nu explodează! Sîntem blestemați ca neam din pricina sîngelui vărsat în pămînt pentru care nu s-a făcut dreptate! 24 de milioane de prunci ne condamnă cu arătătoarele lor micuțe și ne urează: noapte bună, români!”
După cum nu avem de ce să iertăm inexactităţile şi manipulările lui Marius Cruceru, tot la fel nu avem de ce să iertăm scepticismul şi cinimul Pătrăţosului.
Ne mai şi consideră „blestemați ca neam”.
Îmi aduce aminte de nevasta lui Iov: Bă, nu vezi cum ai ajuns? Mori!
Nici un semn de gîndire teologică în discursul lui Marius Cruceru.
Este cu totul remarcabil că la sfîrșitul cărții Iov sînt menționate numele fiicelor lui (în cultura ebraică, numele bărbaților contau și erau menționate):
Iemima (porumbița), Chetia (scorțișoara), Chereh-Hapuc (trusa de farduri)
Aproape că îmi dau lacrimile de fiecare dată cînd citesc:
„În toată țara nu erau femei așa de frumoase ca fetele lui Iov.”
Na, ce-a ieșit dintr-unul, plin de bubă rea, care ședea pe cenușă și se scărpina cu un ciob…
Blestemați sînt cei care NU au gîndirea lui Iov, ci gîndirea nevestei lui.
Din punct de vedere teologic, putem gîndi că vreun neam este blestemat? Care? Românii?
Marius Cruceru ia în brațe un argument emotiv-populist și dă peste nas cu el… cui?
După gîndirea asta „logică”, evreii sînt neamul blestemat.
Cine a mai îndurat atîtea, dacă ne gîndim fie şi numai la secolul XX…
Dar îi numim, nu-i așa, în continuare, „poporul ales”…
Și cum rămîne cu Ieremia 18:7-8?
„Deodată, zic despre un neam, despre o împărăție, că-l voi smulge, că-l voi surpa, și că-l voi nimic;
dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel, se întoarce de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gînd să i-l fac.”
Marius Cruceru nu citează din Biblie, nu citează din cărți, nu citează din ziare, la televizor nu se uită, dar îşi dă cu părerea despre orice, într-un stil bădăran, cu inexactități, cu adresări de mahala, de parcă vorbește unui auditoriu omogen care ar merita exhibarea scepticismului si cinismului crucerian.
Marius Cruceru e un ipochimen laș, ipocrit și palavragiu.
RoEvanghelica 
A republicat asta pe RoEvanghelica.
ApreciazăApreciază