3 decenii de activitate a editurilor evanghelice din Oradea (1) – 2021: Cristos și cultura

CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v62), quality = 90

Dănuț Mănăstireanu: Recomand cu încredere această carte fundamentală pentru orice analiză serioasă în domeniul teologiei culturii.

Traducerea, foarte competentă și inspirată, asigurată de domnul Teofil Stanciu va facilita, sunt sigur, receptarea acestui text fundamental pentru teologia culturii.

Am regretat mereu că nu am reușit să scoatem cartea asta acum 30 de ani la Editura Logos. Dar poate că, în Providența lui Dumnezeu, acesta era momentul potrivit pentru această carte. Sper din toată inima că ea va fi un succes editorial, dar, mai ales că ea va avea un impact în crearea unei înțelegeri mai largi a interacțiunii între comunitățile creștine și cultura, mai ales în contextul în care tocmai a fost publicată în limba română cartea, extrem de toxică în opinia mea, a lui Ron Dreher, The Benedict Option, o dețănțată pledoarie conspiraționistă pentru izolaționism eclesial, care va prinde cu siguranță la marea masă a fundamentaliștior ultra-ortodocși de la noi.

Acum ca Niebuhr, Cristos si cultura a fost publicata, ma inreb ce editura va avea curajul de a publica cea de a doua carte protesstanta fundamentala pentru teologia culturii, Paul Tillich, Theology of Culture

Teodor Baconschi: Un adevărat eveniment intelectual și editorial: traducerea unui text clasic despre gramatica situațională a interacțiunii dintre creștinism și cultură (lato sensu). Traducerea d-lui Teofil Stanciu, prefațată de profesorul Daniel Barbu, va dinamiza conversația românească asupra celor cinci “variante” (sau ideal-tipuri weberiene) consacrate grație analizei lui H. Richard Niebuhr, pe care sper să o prezint într-o cronică ceva mai detaliată.

Dilema veche vă recomandă

H. Richard Niebuhr a fost unul dintre cei mai cunoscuți teologi americani din secolul XX și fratele unui alt teolog cel puțin la fel de celebru: Reinhold Niebuhr.

Cristos și cultura face parte din galeria lucrărilor clasice în spațiul teologic nord-american și a devenit un manual de studiu în numeroase școli de teologie. Editura Casa Cărții din Oradea propune cititorului român traducerea acestei cărți, realizată de Teofil Stanciu.

Contestată și elogiată încă de la apariție, cartea este un punct de reper pentru oricine dorește să înțeleagă mai bine relația creștinului cu societatea. Autorul construiește pe ideea că fiecare creștin experimentează tensiunea iscată de cerințele ireconciliabile ale lui Cristos și ale culturii. Nu există însă o singură modalitate validă de gestionare a acestei tensiuni, ci, de-a lungul istoriei creștinismului, Niebuhr identifică cinci soluții posibile, pe care le prezintă recurgînd la metoda tipologică: (1) Cristos împotriva culturii, (2) Cristosul culturii, (3) Cristos deasupra culturii, (4) Cristos și cultura în relație paradoxală, (5) Cristosul care transformă cultura.

http://dilemaveche.ro/sectiune/dilema-veche-va-recomanda/articol/cristos-si-cultura

 

Rodica Bogdan: Scriam aici despre cartea lui Paul Tournier, Personajul și persoana. Iată că a trecut mai bine de un deceniu până să am ocazia să țin în mână cartea. Și peste acest deceniu a făcut punte Editura Decenu.eu.

Tuturor celor implicați în a scoate de pe linia moartă publicarea cărții le transmit felicitări și recunoștință. E o mică-mare minune! Țin minte că traducerea s-a făcut într-o vreme când conta să ai pe raftul bibliotecii dicționarele în format tipărit, cât mai la zi dacă era cu putință, când nu aveai acces la dicționare performante online. De aceea, editarea, corectura, redactarea indexului, tehnoredactarea și toate celelalte intervenții asupra textului sunt deosebit de valoroase și absolut necesare pentru a-i spori calitatea și impactul asupra cititorilor.

Pentru a vă îmboldi la achiziția și lectura ei, aș reitera parțial ultimul pasaj din postarea mea de acum mai bine de 12 ani:

Personajul şi persoana este o carte scrisă la modul practic, există o serie de exemple, nu se face abuz de termeni ştiinţifici… Modelul propus este unul general valabil: orice om e deopotrivă persoană şi personaj. Pentru a avea un dialog semnificativ cu celălalt, e nevoie de „contact personal” – sintagma se referă la capacitatea interlocutorilor de a prinde persoana celuilalt, de a trece dincolo de aparenţe, dincolo de personaj, de a surprinde esenţa făpturii. Suntem capabili de dialog personal în măsura în care răzbate în noi prezenţa Persoanei, a lui Dumnezeu.

Dorin-Gabriel Mureşan: Realmente nu-i pot aduce acestui volum nici un fel de reproș.

 

Dana Sisoev (2014): Partenerii de dialog pe care autorul şi-i alege în scrierea cărţii sunt stabiliţi de la început: e vorba de gânditorii tipic moderni şi cei tipic postmoderni, şi nu poate decât să uimească uşurinţa cu care ni-i traduce şi li se adresează. Nu aruncă la gunoi ceea ce nu s-ar potrivi gândirii creştine, ci oferă răspunsuri pertinente şi acceptă provocările lor. Pomeneşte şi doi scriitori români: pe teologul ortodox Dumitru Stăniloae şi pe binecunoscutul Emil M. Cioran, ceea ce nu ar trebui să surprindă, căci lista bibliografică e impresionantă. Dacă, în timp ce citeam, îmi venea în gând J. Zizioulas, am dat mai târziu peste numele lui. Dacă mi se părea potrivită o referire la D. Bonhoeffer, am dat şi peste ea. Câteva citate din autori reprezentând gândirea feministă dovedesc în plus seriozitatea cu care tratează problemele dezbătute în contemporaneitate!

Alin Cristea (2014): Pentru mine apariţia cărţii în româneşte are şi o conotaţie personală. În 1999 mi-am finalizat studiile de teologie la Institutul Biblic Emanuel din Oradea (actualmente Universitatea Emanuel), avîndu-l coordonator la lucrarea de licență pe Paul Negruț, care mi-a recomandat ca în lucrare să existe o anumită voce respectată din lumea teologică la care să fac apel. Mi l-a recomandat pe… Miroslav Volf. Și mi-a împrumutat să citesc cartea acestuia «Exclusion and Embrace. A Theological Exploration of Identity, Otherness, and Reconciliation».

Cele trei cărți (2021, 2020, 2014), cărora li se pot adăuga și altele, reprezintă spuma celor 3 decenii de activitate a editurilor evanghelice din Oradea, care este, prin instituțiile elesiale, de învățămînt confesional și diverse edituri și asociații, primul motor al evanghelicilor români din țară și diaspora.

O dată cu publicarea volumului „Cristos și cultura”, la foarte scurt timp de apariția cărții „Personajul și persoana”, anul 2021 poate fi considerat anul de vîrf al editurilor evanghelice din Oradea.

Dănuț Mănăstireanu a așteptat 30 de ani, Rodica Bogdan 12 ani, Alin Cristea 15 ani.

Încă o dată se confirmă faptul că România este țara în care se întîmplă lucruri, dar cu întîrzire, chiar pe sărite.

Cele 3 cărți cu care am început seria despre cele 3 decenii de activitate a editurilor evanghelice din Oradea reprezintă, acum și pentru cultura română, un tezaur transconfesional de referință și o bogăție spirituală de neprețuit.

În afară de faptul că aceste 3 cărți au apărut la edituri evanghelice din Oradea – Casa Cărții și Decenu.eu (Sânmartin, lîngă Oradea) -, mai există un punct comun al lor: Teofil Stanciu, traducător (și editor, împreună cu Daniel Fărcaș) al primului volum, realizator al indexului la al doilea și editor (împreună cu Dragoș Ștefănică) al cărții lui Miroslav Volf.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la 3 decenii de activitate a editurilor evanghelice din Oradea (1) – 2021: Cristos și cultura

Lasă un comentariu