Sfînta zi de 4 ianuarie reprezintă pentru evanghelicii români ziua cînd Marius Cruceru (unul dintre foștii moguli ai blogosferei evanghelice) și-a cerut scuze publice penticostalilor:
„Doresc să prezint scuzele mele publice faţă de fraţii penticostali răniţi sau întristaţi, prin ricoşeu, de remarcile dure din scrisoarea publică a pastorului Mateaş, scrisoare pe care am găzduit-o pe blogul meu.”
Mateaș Zidarul ajunsese să scrie: “Penticostalii prin crezul lor sofisticat, în privința Duhului Sfânt, devin eretici față de doctrina biblică a mântuirii.”
Scrisoarea lui Mateaș Zidarul conține peste 9.600 de cuvinte – adică vreo 20-30 de pagini!
Este un document important pentru istoria evanghelicilor din România din ultimii 25 de ani. Folosind ca pretext Cazul Iosif Țon – scrisoarea are titlul “Iosif Țon, mișcarea carismatică și provocarea foștilor studenți” –, pastorul Adrian-Mihai Mateaș face de fapt o microradiografie a relațiilor dintre baptiști și penticostali.
Documentul e important pentru că relevă reflexele confesionale agresiv-ideologice ale baptiștilor români față de penticostali. Fiind un document consistent, poate fi un foarte un bun punct de plecare pentru cei interesați de pneumatologie sau de istoria relației baptiștilor, în România, cu penticostalii.
De reținut faptul că Mateaș Zidarul, spre deosebire de numeroși alți comentatori implicați în Cazul Iosif Țon, menționează că mișcarea carismatică are două ramuri: cea apărută în anii 60 și cea apărută în anii 80 (al treilea val).
Orice student la teologie sau orice pastor evanghelic ar trebui să dețină acest document. Dacă reușește să-l facă rost de undeva!
Căci Marius Cruceru a retras scrisoarea de pe blogul său și a prezentat scuze publice în 4 ianuarie 2011.
RoEvanghelica 