„Aţi observat că prietenii dumneavoastră nu mai dau petreceri? Că vă vedeţi cu ei tot mai rar? Că ieşiţi mai rar în oraş, nu mai vorbesc despre drumuri în staţiuni sau în străinătate? Dincolo de toate sâcâielile lipsei de bani, şi datorită lor în mare parte, oamenii se însingurează, renunţă la socializare, nu mai au puterea de a ieşi din casă. Nu mai cumpără cărţi, nu mai merg serile la spectacole. Fără televizor ar înnebuni de plictiseală şi inactivitate. Iar televizorul, se ştie, tâmpeşte şi îndoctrinează. Nu cred că există vreun rău mai mare în lumea contemporană.
De ce trăim? Ca să ajungem în fiecare seară acasă rupţi de oboseală şi să recurgem la televizor ca la un Prozac tâmpitor? Criza ne-a aruncat pe toţi în această capcană.”
