Istoria baptiștilor orădeni în date și imagini (2) – Olah și Țon

Numele cele mai sonore din istoria baptiștilor orădeni (și a românilor baptiști din partea a doua a secolului XX) sînt Olah și Țon. Pastoratul scurt al lui Liviu Olah (1973-1976) și pastoratul scurt al lui Iosif Țon (1977-1980) constituie perioada de referință a Bisericii Baptiste Emanuel și a baptiștilor orădeni.

O altă fotografie cu Olah și Țon, de la nunta lui Daniel Brânzei din 1978 de la Arad, se găsește pe blogul lui Daniel Brînzei, afișată cu ocazia postării unui articol din 2008 al lui Iosif Țon despre Liviu Olah:

Liviu Olah vazut de Iosif Ton

Iată cum îl evocă Iosif Țon pe Liviu Olah:

„Pentru cei ce n-au trăit minunea de la Oradea, trebuie să descriu cum predica Liviu Olah. Se ridica la amvon și începea foarte simplu, ca o discuție oarecare. Dar la câteva minute după acest inceput obișnuit se simțea ca un vuiet și se simțea că a coborât acolo prezența și puterea lui Dumnezeu. Lui Liviu i se schimba brusc vocea și din clipa aceea vorbea cu o voce adâncă, profundă, pasionată. Lumea începea să plângă în hohote sub puterea prezenței lui Dumnezeu. Nu mai auzeai ce spune omul, ci simțeai că ești în prezența lui Dumnezeu și că ai tu acolo o întâlnire cu Dumnezeu și îți vorbește direct Dumnezeu. Așa ceva nu am mai văzut nicăieri și la nici un alt predicator din lume.”

În 1979, Liviu Olah a plecat în SUA, devenind pastor al Bisericii Baptiste Române din Detroit şi apoi al Bisericii Baptiste din Los Angeles, unde fusese pastor Petru Popovici.

La moartea lui Liviu Olah în 2008, mai mulţi (pastori) baptiști au evocat personalitatea lui.

Vezi pagina: Liviu Olah

Daniel Brânzei l-a amintit pe Liviu Olah ca „un evanghelist de excepţie, un unicat într-o generaţie, un sfânt în caracter, un luptător al rugăciunii şi un mare apologet al mereu necesarei pocăinţe.”

Iar Octavian Baban a scos în evidență contribuția lui Liviu Olah la constituirea unui evanghelism românesc modern:

„Liviu Olah a fost un evanghelist de excepţie, prin care Dumnezeu ne-a vorbit tuturor celor din România comunistă, în anii 70-80. Dacă Iosif Ţon era vocea teologiei evanghelice, cu studiile sale în străinătate, dacă Marcu Nichifor era vocea spiritualităţii evanghelice carismatice, ajunsă la noi din vremurile interbelice, Liviu Olah reprezenta o spiritualitate nouă, modernă, a credincioşilor baptişti din România. […]

Liviu Olah a detronat limbajul de lemn (generat adesea de rutina amvonală şi de cea academică, în seminarii), într-un mod categoric, şi a adus o adiere proaspată de evanghelism actual, contemporan, la nivelul ascultătorilor. Ar fi bine ca mai mulţi predicatori contemporani să prindă spiritul libertăţii şi bucuriei, al voioşiei cu care predica Liviu Olah.”

Aşa cum îşi aminteşte Ionel Tuţac, Liviu Olah a rămas în conştiinţa baptiştilor români ca fiind evanghelistul care a avut convingerea că într-o zi Evanghelia se va predica pe stadioane în România.

Ceea ce s-a întîmplat după Revoluția din ’89.

Publicitate