“Reforma a recuperat adevărul preoției tuturor credincioșilor, dar a eșuat în a reintegra practicile organice care întrupează această învățătură. Conceptul reformat cu privire la preoția tuturor credincioșilor era de tip individualist, nu colectiv. Era un concept limitat la soteriologie (doctrina despre mântuire), fără să includă și eclesiologia (doctrina despre biserică). Reformatorii revendicau teritoriul preoției tuturor credincioșilor, dar au eșuat în ocuparea acestui teritoriu. În biserica protestantă tipică, doctrina preoției tuturor credincioșilor nu este altceva mai mult decât un adevăr steril. O doctrină căreia i s-ar potrivi mai bine denumirea de doctrină a “preoției unor credincioși”.
Într-adevăr, puține lucruri sunt mai favorabile culturii unei vieți spirituale decât întrunirile de biserică deschise participării tuturor, așa cum sunt înfățișate acestea în Noul Testament. Dumnezeu a statornicit adunările cu participare deschisă ca o modalitate de manifestare a glorioasei realități a exprimării lui Hristos printr-o preoție care îi angajează pe toți.
Autorul Epistolei către evrei…
Vezi articolul original 285 de cuvinte mai mult
RoEvanghelica 