Din istoria blogosferei evanghelice – 3 ianuarie

2008 – Dănuț Mănăstireanu: Exerciţii de înţelegere VII – După 1989. Perioada Oradea

„La Oradea am predat hermeneutica si, in acelasi timp, am condus ca secretar stiintific activitatea de cercetare, coordonand sesiunile de comunicari stiintifice si, in acelasi timp, editura institutului. Ca redactor-sef, am pregatit pentru publicare primul numar din revista teologica a institutului, care din nefericire, dupa plecarea mea, a fost amanata, din ratiuni economice sau de alta natura in care as prefera sa nu intru.”

2011 – Alin Cristea: Tîmpenia la evanghelici (1)

„Blogging-ul implică și alte proceduri decît articole și comentarii.

Eu am dezvoltat un tip de blogging bazat în primul rînd pe informație.

Opiniomanii precum Marius Cruceru și Răsvan Cristian Stoica au dezvoltat un blogging – atrăgător, desigur, pentru cititorii români, obișnuiți cu știri de senzație și comentarii de mahala – bazat pe articole de „opinie”. Din păcate cu evidente inexactități și lipsă de coerență ideatică… De cît jeg au adunat blogurile lor, cu aportul comentatorilor, să nu mai vorbim…”

2012 – Alexandru Nădăban: Viaţa creştinului între literă şi duh

2012 – Teofil Stanciu: În cele esențiale, unitate; în cele neesențiale, libertate; în toate lucrurile, dragoste.

2013 – Scriptorie: Clasicii Reformei, în limba română

2015 – Dionis Bodiu: Cinepastilă (21) – Gone girl (2014)

Gone Girl este un film care reușește de minune să ilustreze eșecul omului modern de a experimenta realitatea facilitată de miturile în baza cărora și-a proiectat concepția despre lume și viață. Se hrănește cu un vis, dar trăiește un coșmar. În timp ce un creștin are motive să mai creadă că mariajul său exprimă, chiar în detalii imperfecte, o realitate sacră a unei uniuni divine, omul din afara sistemului de referință iudeo-creștin este condamnat să creadă în minuni și să găsească semnificație într-un act care nu izvorăște din nimic, nu se bazează pe un model care să inspire sentimentul actualizării în viața sa a unei realități transcendente și, poate cel mai dramatic dintre acestea, nu duce nicăieri, ci se pierde iremediabil în deznădejdea neantului. Din păcate, cel puțin după cum sugerează filmul, chiar și această credință este una fragilă, care se va metamorfoza repede fie în resemnare, fie într-o cinică luptă pentru preluarea puterii, fie în dorința de a-l distruge – printr-un proces lent sau spontan – pe partenerul considerat principalul vinovat pentru eșec.”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s