Din istoria blogosferei evanghelice – 30 octombrie

2009 – Tom Hovestol: Fariseii vechi și noi (30)

“Isus a scos în evidență două păcate ascunse de-ale fariseilor: hoția și autoindulgența. Aceste păcate formează și astăzi un duo diabolic. Hoția fățișă nu este obișnuită printre noi (nici printre farisei nu a fost), dar la baza hoției se află materialismul, o fisură culturală obișnuită printre americani. Aceasta se manifestă prin lăcomie, invidie, competiție și satisfacție imediată. Într-adevăr, sistemul nostru economic se bazează pe stimularea invidiei și lăcomiei. Comercianții și mass-media au instituționalizat și au promovat în mare măsură această alergare după mai multe lucruri. Și dacă materialismul este zeul nostru numărul unu, hedonismul ține aproape, pe locul al doilea. Suntem printre cei mai autoindulgenți oameni de pe fața pământului (și, ironic, printre cei mai nefericiți).”

Fariseii vechi și noi – Tom Hovestol, Editura Colegiului Biblic Est European, Oradea, 2008, 256 pag.

2011 – Alin Cristea: De ce adunările noastre nu pot fi deschise şi peste săptămână?

„1. Conceptul de biserică este un concept administrativ, nu organic.

Pocăiții MERG la biserică, mai rar indică faptul că SÎNT biserică. Concepția lor despre biserică are de a face cu un anumit loc și cu un anumit timp, caracterizat de anumite gesturi, proceduri instituționale și proiecte al căror succes este evaluat în legătură cu ceea ce se vede și mult mai puțin cu ceea ce nu se vede, deși aceste lucruri din urmă contează pentru veșnicie, așa după cum susțin chiar declarațiile publice ale pocăiților.

2. Conceptul de adunare este un concept cu semnificație limitată, ghetoizat, supradimensionat local și abstract.

Creștinii ar trebui să se adune pentru a deveni mai buni în urma întîlnirilor lor (publice). Ar trebui să se sfătuiască unul pe celălalt, dar asta ar înseamna ca întrunirile publice să renunțe la o bună parte din programul lor, devenit ritual, și să pună în practică învățătura biblică, nu confesional-instituțională augmentată cu tradiții locale și regionale, despre ce înseamnă adunarea sfinților.

Ar trebui redefinit locul muzicii în cadrul adunării, ceea ce este unul dintre cele mai grele lucruri de înfăptuit la ora actuală, avînd în vedere dictatura tinerismului, reflexele consumeriste ale evanghelicilor și apetitul uriaș pentru competiție în cadrul organizării eclesiale.

Dacă adunările noastre ar fi deschise și peste săptămînă, atunci oamenii din cartier (sau care poate ar veni din alte localități) ar putea să stea la ceai cu pastorul, cu dirijorul de cor sau cu ușierul și să discute cu oameni, ca între persoane, nu ca între personaje!”

2014 – Bogdan Emanuel Răduț: Cât de darbyşti sunt creştinii după Evanghelie?

„Prima asemănare este legată de dispensaţionalismul premilenist, promovat de Darby şi popular în rândurile Adunărilor Frăţeşti. Acesta presupune Răpirea Bisericii înainte de Necazul cel Mare şi Mileniul literal pe pământ.

O altă asemănare, cel puţin în anumite părţi, este libertatea de contribuţie la zidirea credincioşilor a oricărui frate din Adunare. Darby s-a împotrivit vehement oricăror forme de clericalism. Susţinea cu tărie că Duhul Sfânt conduce lucrarea în Adunare. Pluralitatea lucrătorilor este o caracteristică şi a creştinilor după Evanghelie în România.”

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s