“Toate cele trei grupări penticostale aveau împreună, în anul 1945, 15.000 de membri. Cel mai probabil, pe durata războiului, numărul penticostalilor s-a dublat. În anul 1945, membrii “Bisericii lui Dumnezeu Apostolice – Penticostale” (Arad) se aflau în special în provinciile Crișana și Transilvania, membrii asociației “Creștinii botezați cu Duhul Sfânt”, în Banat și Bucovina și “Ucenicii Domnului Isus”, majoritatea în București. Muntenia și Moldova se împărțeau între primele două grupări existente și în București. Din anul 1945 până în anul 1950, numărul penticostalilor din România a crescut de la 15.000 la aproximativ 30.000 persoane. “Biserica lui Dumnezeu Apostolică – Penticostală” – Arad avea prestigiul unui adevărat leagăn al penticostalismului din România și era cea mai unită și mai dinamică dintre cele trei organizații, astfel că a reușit să atragă cel mai mare număr de membri [25.910]. […]
Deoarece statul comunist era dispus să accepte numai un singur Cult Penticostal, cele două centre mai mici s-au unit cu cel din Arad.” (p. 86-87)
