„Cartea nu este o broşurică de popularizarea credinţei penticostale scrisă în tramvai. Din acest punct de vedere s-ar putea ca unii dintre cititori să fie depăşiţi de rigoarea academică. Nu am avut impresia că subiectul este abordat urmărindu-se un obiectiv ascuns. Dacă s-ar fi urmărit aşa ceva nu ar fi fost nevoie de cîţiva ani de cercetare, scriere, editare, etc. Nici nu ar fi fost nevoie de o carte atît de mare, de fapt nici măcar n-ar fi fost nevoie de o carte. S-ar fi putut aranja extrem de rapid şi profitabil cu un ziar, o televiziune sau cu cîteva telefoane.
Cu mici scăpări de exprimare, propoziţii mai scurte (pozitive, nu negative) în locul unor fraze, aproape fără scăpări la editare, cartea constituie mai degrabă o excepţie demnă de remarcat în peisagistica evanghelică, dar mai ales în cea penticostală. Împreună cu cele şase anexe, indicele de nume, cel de locuri…
Vezi articolul original 59 de cuvinte mai mult
