Toni Berbece e precum un drogat care delirează.
Cică: „Noi nu combatem cu violență informațiile contra creștinismului, nici măcar cărțile de vrăjitorie nu sunt combătute cu niciun fel de violență.”
Acest „NOI” mă înfioară – este ideologic și postumanist.
Anistorimul creștinilor (penticostaloizi) e cumplit.
Cică: „Razboaiele noastre sunt purtate pe genunchi, in rugăciune si prin proclamarea Adevărului. Așa am cucerit noi culturi degradate, societăți demonice si popoare aflate in ghearele nedreptății.”
Păi tocmai ‘adevărul’ lui Berbece e problema!
În numeroase rînduri, penticostaloizii nu proclamă adevărul (care ne face liberi), ci versiunea confesional-ideologică generată în ghetoul pocăiesc și care stă la temelia concepției parohialiste (asezonată cu acțiuni sociale în perimetrul național, dar și dincolo de el).
Cică: „Țările creștine trebuie sa-i fie foarte recunoscătoare creștinismului tocmai pentru că ne-a ferit până astăzi de talibanism. Cred că era imperios necesar să știți faptul că tocmai acest creștinism conservator, blamat de unii, a adus progres, libertate și în același timp sănătate morală. Creștinismul este singura cultură care îmbină progresul cu moralitatea, restul sunt lipsite de dumnezeire.”
Cîtă idioţenie într-un singur paragraf.
Finalmente, un Toni Berbece nu va înțelege puncte de vedere diferite de ale lui.
Nu va înțelege de ce Mihail Neamțu și Adrian Papahagi pot fi oricînd numiți, în cultura română, talbani (după cum i-am numit eu și alții), dar mai ales Capsali și Duca (conservatori pe model rusesc, după cum scrie Sidonia Bogdan).
În repetate rînduri, Toni Berbece a folosit elemente de referință din cultura biblică (dar și din afara ei), însă nu poate face față unei chestiuni de semantică culturală ROMÂNEASCĂ.
Că nu poate sau nu vrea să înțeleagă ce a zis Gelu Dumbravă e un lucru, dar că nu ia aminte la reacții civilizate precum cea a lui Teodor Baconschi e altceva:
„D-l Gelu Duminică, simpaticul sociolog al cărui patronim evocă taman ”Ziua Domnului”, ar trebui să le ceară scuze milioanelor de români ortodocși, pe care i-a asimilat, jignitor și nedrept, cu talibanii afgani.
Sunt convins că o asemenea judecată superficială, care vădește o neașteptată ignoranță istorică, teologică, antropologic-culturală, așa cum indică aparenta neputință intelectuală de a distinge între faptul religios și derivele sale caricatural-ideologice, nu reprezintă de fapt ideile d-lui Duminică.
La fel de convins sunt că domnia sa nu este islamofob, adică nu reduce al treilea monoteism de sorginte avraamică la excesele sale punctuale, politizate și neprezentative pentru majoritatea pașnică a celor ce împărtășesc această religie.”
RoEvanghelica 