„Istoria lui Dumnezeu este de fapt, un inventar. Cartea este un galantar elegant, frumos sistematizat, cu acribie. Autoarea nu ratează nimic, sumarizează elegant, ba chiar are un capitol întreg dedicat morții lui Dumnezeu. Cică oamenii s-au plictisit de această Ființă adăugită parcă artificial vieților noastre, menită să ne supravegheze faptele ca un Big Brother, stăpân pe înaltul cerului.
Doar că, oricât au încercat oamenii să-l ucidă și să-l uite, nu le-a ieșit. Ba din contră, au continuat să-l caute. Istoria lui Dumnezeu este istoria unei căutări.
Dumnezeul abstract al filosofilor și misticilor se încăpățânează să se metamorfozeze într-Unul concret înaintea căruia, în situații de viață și de moarte, cad în genunchi până și cei ce nu cred. Cu toate că este negat din răsputeri, rămâne poate cea mai importantă realitate din această lume, mai ales atunci când, vorba Scripturii, se apropie finalul și „se subțiază funia de argint”.
Toate studiile serioase dovedesc că ființele omenești sunt animale spirituale, indiferent cât încercăm să ne scuturăm de acest fapt. Homo sapiens este sinonim cu homo religiosus, fie că vrea, fie că nu, indiferent de trends.”
http://pressone.ro/ce-n-am-inteles-despre-dumnezeu-dintr-o-carte-integral-dedicata-lui
RoEvanghelica 