„Închiderea Seminarului [în 1930] a fost un act dureros, o consecinţă a conflictului izbucnit în sânul Comitetului Uniunii. […]
Conflictul ia amploare, aşa că se cere convocarea de urgenţă a unui alt Congres, care are loc în zilele de 9-10 septembrie 1932 la Timișoara, în Biserica Creștină Baptistă Germană. La acest Congres, mulțimea delegaților a cerut socoteală fraților Ioan Socaciu și Ioan Ungureanu în legătură cu problema administrării banilor. Neputând face față mulțimii, aceștia sau refugiat împreună cu un humăr aproximativ de 50-60 delegați la Biserica Baptistă Română și acolo au continuat în liniște Congresul. Cei 315 delegați rămași au constatat că tensiunile acestea prelungite au produs o scindare în interiorul conducerii Uniunii. În consecință, s-a ales alt comitet al Uniunii Noi, președinte fiind ales fratele Constantin Adorian, iar secretar general, fratele Lucața Sezonov. Din această zi și până în 9-10 noiembrie 1935, baptiștii români ay avut două Uniuni, dar în cele din urmă au văzut că divizarea nu aduce nimic bun.
În toată această luptă a încăpățânării, viitorii păstori nu au avut unde să se pregătească și au fost victime ale acestor confruntări orgolioase. Seminarul Baptist din București s-a deschis în toamna anului 1933.” (p. 62-65)
RoEvanghelica 