„La nivel primar, învăţătura prezentată în parabole priveşte trei personaje-cheie: Dumnezeu, ucenicii (cei dinăuntru) și ascultătorii dezinteresați (cei de afară). Dumnezeu este imaginat ca un suveran (stăpân) răbdător, generos, îndurător, drept, care acordă încredere și se delectează în salvarea celor pierduți. Ucenicii Săi sunt chemați să renunțe la ceea ce îi îmjpiedică să-L slujească pe Dumnezeu și să se mobilizeze cu perseverență, în alertă constantă, fără gelozie p-entru harul arătat altora și fără temere față de cei din afară. Observatorii neimplicați (cei din afară) ne arată că religiozitatea nu poate înlocui ucenicia (pocăința şi mila), că această poziție în raport cu Evanghelia este contraproductivă și periculoasă, pentru că în final va conduce la verdictul drastic al despărțirii veșnice de Dumnezeu și de poporul Său. Contrar parabolelor Domnului Isus, cele din Vechiul Testament nu limitează tenmele abordate la cele religioase.” (p. 51-52)
RoEvanghelica 