Israel – 50 de chestiuni (26-30)

26. „Cuvîntul „lege”, tradiția obișnuită a cuvîntului evreiesc tora, dă un sens prea limitativ, ca și traducerea sa greacă nomos sau traducerea sa latină lex. Tora comportă prea puține precepte, ea reprezintă învățătura care duce la Dumnezeu, ea organizează viața liturgică cu sărbătorile și ritualurile sale, ea este, în sfîrșit, un cod social care permite traiul în comun, în mijlocul altor popoare, păstrînd în același timp Legămîntul încheiat cu Dumnezeu.

Ea prezintă o noutate absolută în raport cu toate celelalte legi care existau în lumea mediteraneană, și pe care Moise nu le putea ignora din cauza educației sale egiptene. În timp ce acestea se fondează pe relații sociale ierarhice, în jurul unui rege, reprezentant al divinității, și susuși sclavi, supuși unei obediențe totale, în legea evreiască oamenii sînt egali, deoarece sînt egali în fața lui Dumnezeu. P vremea regalității Israelului, profeții își vor face o datorie din a reaminti regilor condiția lor umană, pe care au tendința de a o uita.” (p. 14-15)

Jeannine Siat, Marile religii monoteiste, 2000

27. „Cînd vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi, dacă Domnul îi dă în mîinile tale, și vei lua prinși din ei, poate că printre cei prinși vei vedea o femeie frumoasă și vei dori s-o iei de nevastă. Atunci s-o aduci înăuntrul casei tale. Ea să-și radă capul și să-și taie unghiile, să-și lepede hainele pe care le purta cînd a fost prinsă, să locuiască în casa ta și să plîngă pe tatăl și pe mama ei o lună de zile. După aceea, să te duci la ea, să-i fii bărbat, și ea să-ți fie nevastă. Dacă nu-ți va mai plăcea, s-o lași să plece unde va voi, dar nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porți cu ea ca cu o roabă, pentru că ai înjosit-o.” – Deuteronom 21:10-14

„Nu trebuie să uităm în ce cultură şi în ce perioadă istorică a fost scris textul. Pretutindeni la popoarele din jurul lui Israel, femeia era privită ca un bun al bărbatului, ca o unealtă a plăcerilor şi ca o unealtă a gospodăriei. […]

Relaţia de căsătorie trebuia să se fundamenteze pe respectul acestei valori pe care Dumnezeu a pus-o în celălalt prin actul creației.” (p. 119-120)

Beniamin Fărăgău, Shema Israel!, 1992

28. „Cine a zidit o casă nouă, și nu s-a așezat încă în ea, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să se așeze altul în ea.

Cine a sădit o vie, și n-a mîncat încă din ea, să plece și să se întoarca acasă, ca să nu moară în luptă și să mănînce altul din ea.

Cine s-a logodit cu o femeie, și n-a luat-o încă, să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și s-o ia altul.”

Deuteronom 20:5-7

29. „Israel s-a bucurat de binecuvântare mai puțin de 1000 de ani. Au intrat în Canaan aproximativ în anul 1400 î.Cr., iar Babilonul a cucerit Israelul prin 587 î.Cr. În plus, de multe ori, în această perioadă Israelul nu L-a ascultat pe Dumnezeu și a fost disciplinat.” (p. 205)

Comentariul lui Warren Wiersbe pe Vechiul Testament, 2014

30. „Jesus called some RELIGIOUS leaders sons of the devil.”

Mark Littleton, 101 Amaying Truths about Jesus That You Probably Didn’t Know, 2007