Evanghelicii și Israel (1)

POPORUL Israel și STATUL Israel sînt două concepte diferite.

Cum statul român din timpul comunismului era un concept diferit de poporul român din aceeași perioadă.

Această chestiune e pur și simplu dramatică pentru modul în care evanghelicii români se raportează la Israel, fără discernămînt.

Îndemnurile ieftine la rugăciune pentru Israel fac parte din clișeele din ghetoul pocăiesc, unde domină, așa cum am menționat în NUMEROASE rînduri, devoționalismul superficial, populist, antiintelectualist și nonteologic.

Urechile pocăiților vibrează la cuvîntul Israel ca și cum nu ar fi vorba de un stat secular și criminal.

„Israelul este un stat secular, la fel de nereligios și de decadent din punct de vedere moral ca multe democrații occidentale. Tel Aviv nu e foarte diferit de San Francisco sau Copenhaga. Cultura și calendarul prezintă unele note religioase, dar nu mai accentuate decât în Marea Britanie.” (David Pawson, O apărare a sionismului creștin, 2011)

Pocăiții trăiesc cu impresia că simpatia față de evreii din Israel trebuie acordată în mod necondiționat și DISCRIMINATORIU față de arabii și creștinii din Palestina. Ceea ce încalcă cele mai elementare noțiuni ale credinței creștine.

O astfel de atitudine lipsită de discernămînt este similară cu atitudinea din spectrul opus în care evreii erau / sînt considerați vinovați pentru moartea lui Isus și pentru unele probleme din lumea modernă.

Lipsa discernămîntului în chestiunea Israelului este asemănătoarea cu lipsa discernămîntului în chestiunea Trump și în chestiunea referendumului pentru familie.

Trump, figură egomaniacă și personajul cu totul dizgrațios, a fost susținut de evanghelicii din SUA pentru că aveau anumite interese. O chestiune de profit, după cum scria Marcel Cosma:

http://odiseeacredintei.wordpress.com/2019/12/21/o-chestiune-de-profit

Evanghelicii din SUA au renunțat la loialitatea față de adevăr pentru susținerea ‘valorilor creştine’. Au ales naționalismul creștin (al omului alb, înarmat) și politizarea confesională înaintea purtării crucii și rușinii.

Au fost însă unii, precum Russell Moore, care au făcut apel la discernământ.

Au fost scrise cărţi, precum: The Spiritual Danger of Donald Trump: 30 Evangelical Christians on Justice, Truth, and Moral Integrity (2020).

Evanghelicii și Trump, Evanghelicii și Referendumul, Evanghelicii și Israel – formează Trilogia Discernămîntului.

Ceea ce este important în aceste trei cazuri, în cee ce privește ghetoul pocăiesc, este lipsa discernămîntului, evidenta lipsă a culturii libertății critice, laolaltă cu lipsa de apetit pentru dialog.

În toate cele trei macrofenomene, pocăiții s-au dedat pe Internet la comentarii isterice, lipsite de gîndire logică, teologică, teleologică (dar generate de gîndire ideologică), noncomunicaţionale şi însoţite deseori de jigniri la adresa celor care îndrăznesc să se ridice deasupra nivelului mediocru, superficial, bășinos.

Despre Trump și despre Referendum s-au scris multe articole, dar sînt fenomene recente. În schimb, despre Israel (și Palestina) se scriu cărți de zeci (și sute) de ani.

Dacă despre Trump pocăiții și-au însușit direcția ideologică a coreligionarilor americani, dacă despre referendum pocăiții au ales calea (cumplit de noncomunicațională) trasată de mahării confesionali, atitudinea față de subiectul Israel are coordonate mult mai ample, dar este abordat cu același simplist ca în primele două cazuri.

Este evident însă că, în ceea ce privește subiectul Israel, pocăiții sînt victime ale lipsei de cultură generală și, mai ales, ale lipse de cultură… biblică.

Modul în care pocăiții percep chestiunea israeliană are rădăcini puternice în modul în care percep muzica, politica, arta sau istoria – (cu totul) superficial.

Sîntem creați ființe narative, conceptuale și doxologice. ÎN ORDINEA ASTA.

Pocăiții sar repede la doxologie – penticostaloizii își dau ochii peste cap, iar baptiștii își exhibă cu zel bibliolatria.

POPORUL Israel și STATUL Israel sînt două concepte diferite.

Renunțarea la efortul conceptualizării (TEOLOGICE și TELEOLOGICE) reprezintă o cauză majoră a mediocrității (ca păcat) la care se dedau pocăiții, de la bădică pînă la opincă.

Excogitațiile pocăiților sînt ieftine, dar consumă timp prețios și energie importantă.

Concentrarea IDEATICĂ (pe Internet) e invers proporțională cu propaganda IDEOLOGICĂ.

Este de domeniul evidenței că Isus i-a provocat pe oamenii, inclusiv pe ucenicii Săi, să gîndească și să-și folosească discernămîntul. De neuitat modul în care unul dintre cei doi tîlhari răstigniți și-a folosit discernămîntul.

Ca să fac un joc de cuvinte, pocăiții nu își folosesc discernămîntul deoarece nu sînt răstigniți, alături de Isus.

Ca nimeni altul, Isus a fost o ființă narativă, conceptuală și doxologică.

La 12 ani era în mijlocul învăţătorilor în Templu, ascultîndu-i şi punîndu-le întrebări. Toţi care-L auzeau, rămîneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.

La 30 sau 50 de ani, pocăiţii nu îşi fac timp să-i asculte pe cei care au ceva de zis (ăștia sînt tare puțini) și nu știu să pună întrebări inteligente. În schimb, toți cei care îi aud rămîn uimiți de nepriceperea și răspunsurile lor.

Mesajul lui Isus și al lui Ioan Botezătorul a avut în centru două CONCEPTE: Pocăința și Împărăția lui Dumnezeu.

Isus striga din toată ființa Lui: CONCEPTUALIZAȚI!

POPORUL Israel și STATUL Israel sînt două concepte diferite. Cei care nu fac distincția între aceste două CONCEPTE sînt o rușine nu doar pentru denumirea de creștin, ci și pentru denumirea de om, ca ființă narativă, conceptuală și doxologică.

Snobismul pocăiților de a fi la curent cu subiectele Trilogiei Discernămîntului necesită demascarea și sancționarea lui.

Doare? Bineînțeles!

Nimic bun nu s-a făcut în istorie fără durere! Răscumpărarea omenirii s-a făcut cu durere!

Israel e poporul durerii!

Și pocăiții nu binevoiesc a suporta durerea informării, polemicii, discernămîntului? Și a recunoașterii celor au ceva de spus? Adică sînt superiori din anumite puncte de vedere!

Contraselecția funcționează în România, indiferent de regimul politic. La fel, și în ghetoul pocăiesc palavragiii au ajuns să fie priviți cu respect, pe cînd cei care au ceva de zis sînt marginalizați.

A ne lua crucea în fiecare zi nu are de a face, în primul rînd, cu circumstanțe specifice, ci cu loialitatea față de adevăr. Ioan Botezătorul a plătit prețul adevărului (care generează un perimetru moral), Isus a plătit prețul adevărului, martirii Bisericii au plătit prețul adevărului.

Isus a spus că e adevărul și că pentru asta a venit în lume – să mărturisească despre adevăr.

Aceasta e Crucea. Și Cununa Gloriei! Nu ‘valorile creştine’, în numele cărora numeroşi palavragii îi transformă pe creştini din fiinţe narative, conceptuale şi doxologice în populaţii ideologiza(n)te.

Israel e un exemplu evident. La fel și cei care îl susțin necondiționat, fără să facă distincția între POPORUL Israel și STATUL (criminal) Israel.

De cîțiva ani am evidențiat în mai multe rînduri faptul că evanghelicii români nu au o telogie a rugăciunii (cum nu au nici o teologie a închinării).

Este cu totul îngrijorător clișeul „Rugați-vă pentru Israel!” / „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!”, cînd nu există o înţelegere suficient de clară a conceptului de rugăciune. Adunările din ghetoul pocăiesc continuă să se roage în mod haotic şi să se închine după te miri ce cutume.

Studiul biblic (denumire pe care nu o agreez, întrucît 1) Biblie / carte e un termen modernist, Isus nu a citat din Carte, că nu exista așa ceva pe atunci, și 2) nu noi studiem Biblia, ci Cuvîntul lui Dumnezeu ne studiază pe noi, să vadă dacă sîntem pe o cale greșită și să se folosească de conștiință, instumentul terestru de lucru al lui Dumnezeu, să ne (re)aducă pe Cale) a pierdut mult teren în cele 3 decenii postdecembriste, închinarea (doxologia) – luînd-o înaintea dimensiunii narative și a celei conceptuale – pervertindu-se de fapt în manipulare psihedelică (în vederea acceptării unui mesaj de tip… pozitivist).

În anul 2021, pocăiții ar fi trebuit să ştie multe MULTE lucruri despre Israel şi să reziste clișeelor care li se bagă sub nas. Ar fi trebuit să existe, în epoca Internetului, evanghelici serioși, intelectuali, buni comunicatori, care să combată propaganda ideologică, de orice fel.

Este trist că lideri palavragii precum Viorel Iuga nu sînt în stare să participe la o dezbatere în spațiul public. De Paul Negruț ce să mai spun, că am tot spus, au spus și alții. Lașul Marius Cruceru, fantoma Pătrățosului, orice face în afară de a participa la dezbateri publice.

Eșecul Referendumului nu a constat în rezultatul lui (eșecul era și mai mare dacă era validat), ci în stilul nemernic în care (NU) a comunicat cu societatea, așa cum au arătat mulți înainte și după Referendum.

Acum evanghelicii sînt în fața unui alt subiect important: Israel.

În ultimele zile, reacțiile lor în spațiul public au fost superficiale.

Intenționez să comentez, cu tristețe, în postările viitoare despre reacțiile evanghelicilor la subiectul Israel.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s