Pălăvrăgeala palavragiilor (3)

5.

Sunt convins că nu muzica este punctul central al închinării noastre, tot așa cum sunt convins că se poate închinare și fără muzică. – Laurențiu Balcan, 2013

Convingerile lui Laurențiu Balcan, pastor de sorginte penticostală, contrastează cu retorica lui Cristian Barbosu și pălăvrăgeala neîndurătorului Andrei Croitoru.

În ultimii 7 ani, au dobîndit creștinii din ghetoul pocăiesc mai multă maturitate în abordarea chestiunii închinării prin muzică? Evident că nu! 

Harvest și BBSO ar mai fi biserici dinamice fără muzică? NU!

De cînd muzica a devenit fundamentul organismului eclesial?

Fundamentele bisericii sînt lar menționate în Fapte 2:42 – învătătura apostolilor, legătura frățească, frîngerea pîinii și rugăciuni (probabil liturgice).

Dictatura tinerismului, fenomen care se manifestă și în spațiul lar secular, se vede prea bine în faptul că închinarea prin muzică este condusă de… tineri.

De cînd tinerii, în cultura iudeo-creștină, conduc ceva?

Discuția nu este în primul rînd despre genurile muzicale, ci despre maturitatea celor care conduc biserica în închinare.

Nu cred că sînt prea mulți pocăiți care vor să se roage alături de tineri, care, de obicei, au expresii seci, din limbajul de lemn al ghetoului pocăiesc (nu din Biblie).

Atunci de ce le permitem tinerilor să dea tonul? Și, mai ales, să dea ritmul?

De-a lungul anilor, am menționat următoarea chestiune: o biserică care a avut în ultimele luni 3 înmormîntări va cînta altfel aceeași cîntare care este cîntată într-un anumit fel dacă în ultimele luni au fost 3 nunți.

Tinerii nu știu să perceapă etosul unui organism eclesial, trebuie să înveţe să-l perceapă. Mai rău, tinerii vor să impună preferințele lor.

Să-și aștepte vremea, ar fi ideea!

La Biserica Emanuel din Oradea, de zeci de ani, oricine conduce închinarea publică face exces de zel în ceea ce privește tempoul.

Păi sînt MULTE persoane trecute de 50 de ani, ba chiar de 70 de ani, care nu pot ține cadența…

Dar și dacă nu ar fi această chestiune în discuție, cea a vîrstei celor care cîntă împreună, MUZICA nu înseamnă să ții ritmul. Dimpotrivă, foarte multe interpretări au de a face cu accelerarea și cu rărirea cadenței, cît și cu forte și piano.

Să o spunem pe aia dreaptă: Pocăiții nu au cultură muzicală, cum nu au nici cultură politică sau cultură cinematografică, nu dețin noțiuni de cultură financiară, ba chiar nici de cultură generală.

Muzica, să fie clar, e cu totul altceva decît cîntecelele din ghetoul pocăiesc.

La fel și Poezia. Nu se confundă cu versificările utilitarist-ideologice din ghetoul pocăiesc.

Retorica palavragiilor, deci, nu are de a face cu Muzica. Nici cu Poezia. Nici cu Teologia.

E de înțeles că pastorii sînt interesați de subiectul închinării prin muzică, dar asta nu înseamnă că și se pricep să abordeze aest subiect (în spațiul public).

Retorica palavragiilor e utilă în spații mici, închise, dar nu pe Internet.

6.

Muzicologul George Bălan a înființat în 1977 în Germania o școală pentru formarea ascultătorului de muzică.

În 1998, la editura Humanitas a apărut simpaticul ghid „Cum să ascultăm muzica”, o prezentare rezumativă a “artei de a asculta muzica”, aşa cum este ea cultivată în Institutul Musicosophia, întemeiat de George Bălan la Sank Peter, în Germania, prima şcoală destinată ascultătorilor de muzică.

Iată 10 prescripţii de bază:

1. Dedică muzicii timpul tău cel mai bun, nu clipele de oboseală. Iar ea te va răsplăti cu tot ce are mai bun.

2. Non multa sed multum: nu asculta prea mult dintr-o dată. Intensitatea, nu durata ascultării, e importantă.

3. Nulla dies sine musica: transformă ascultarea muzicii într-o igienă a sufletului. Numai perseverenţa te va duce la înţelegere.

4. Repetitio est mater studiorum: ascultă de nenumărate ori aceeaşi compoziţie. Cu fiecare reluare vei înţelege un pic mai mult.

5. După ce ţi-ai făcut o impresie globală asupra compoziţiei, reascult-o fragment cu fragment. Îi vei înţelege aşa atît detaliile, cît şi arhitectura.

6. Ascultă «creator»: fii mereu conştient de calitatea inteligenţei umane aflate la originea înregistrării pe care o asculţi şi încearcă s-o egalezi în actul ascultării.

7. Dăruieşte-te complet muzicii cînd asculţi; reprimă orice gînd nemuzical.

8. Restrînge-ţi, pentru o vreme, cîmpul ascultării la un singur compozitor sau la un anumit gen muzical caracteristic lui (de pildă simfoniile lui Brahms sau cvartetele lui Beethoven). Îţi vei fortifica astfel puterea de concentrare.

9. Nu folosi un disc microsion obişnuit, ci un CD sau o casetă (pe care poate fi înregistrat orice gen de disc). Instrumentele de bună calitate îţi uşurează cercetarea.

10. Cînd modul descris de-a asculta muzică a devenit obişnuinţă, încearcă să integrezi frecventarea muzicii în concepţia ta despre viaţă. Această perspectivă mai largă te va conduce la descoperiri nebănuite.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s