– În mod aparent paradoxal, societățile cele mai reziliente sunt fie cele care au o osatură instituțională foarte solidă (ca în țările foarte dezvoltate, precum Japonia, Elveția, Germania sau țările scandinave), fie o țesătură comunitară solidă, întărită din cauza numeroaselor încercări la care a fost supusă în timp (iar aici e cazul unor societăți africane, bunăoară, care au știut să se adapteze în timp foametei, molimelor, secetelor, inundațiilor etc.).
– Dacă vom fi inteligenți, reziliența ne va permite să ne redefinim ca națiune, să redefinim noțiuni precum patriotism, curaj, solidaritate, responsabilitate, de data aceasta în acord cu propriile noastre experiențe și nu cu mistificări venind din alte epoci. Căci singurul patriotism veritabil este cel al putinței de a depăși împreună cele mai grele încercări ce se ivesc în fața unei comunități naționale.
RoEvanghelica 