„În societăţile individualiste, în care autodeterminarea este considerată un bun de mare preţ, recurgerea la lockdown-uri subminează consensul pe care se bazează nu doar aceste reguli restrictive ci întreaga noastră ordine socială şi politică. Despre problematica tratare a morţii, care se află în spatele întregii chestiuni, abia dacă se vorbeşte.
Dar, în context, este o iluzie să crezi că indivizii şi comunităţile au sarcina primordială de a-i feri pe alţii de moarte. Dacă moartea nu este privită ca parte a vieţii ci ca o eroare umană, atunci eşecul este programat din capul locului. Ne vom epuiza resursele cu mare repeziciune. Vom trezi şi aşteptări imposibil de îndeplinit. Fiecare deces va provoca automat întrebarea: cine este vinovat? În calitate de indivizi dar şi ca societate în ansamblu, această povară ne va apăsa la pământ. Vom deveni pradă uşoară pentru toţi care pretind că ne vor scoate din această fundătură ca nişte buni păstori, că ne vor elibera de frică şi frustrare.”
http://www.dw.com/ro/europa-mea-moartea-%C5%9Fi-sentimentul-vinov%C4%83%C5%A3iei/a-56724038
RoEvanghelica 