„Autohtonismul, potrivit lui Zbigniew Brzezinski, era o exagerată—dacă se petrecea adesea—și inconștientă „preocupare pentru obiective comuniste locale, domestice, în detrimentul mai marilor țeluri sovietice internaționale”.
Nu era o filosofie elaborată a opoziției la hegemonia sovietică, ci convingerea unor lideri est-europeni precum Gomułka în Polonia, Lucrețiu Pătrășcanu în România și Traicio Kostov în Bulgaria, cum că interesele naționale nu erau neapărat incompatibile cu agenda sovietică și că asemenea scopuri pot fi urmărite fără primejdie.
Prin urmare, principala sarcină a Cominformului—dacă nu chiar singura sa sarcină—a fost să curme astfel de ambiții locale. Împlinirea modelului stalinist pentru Europa de Est a inclus și urmărirea unei strategii unice care ar putea în cele din urmă transforma variile culturi politice naționale în copiile fidele ale „avansatei” experiențe sovietice.”