Evanghelicii și ecumenismul (1-6)

Seria de 6 postări a apărut în perioada 2-6 februarie 2020 pe blogul RoEvanghelica.

Evanghelicii și ecumenismul (1) – Patul lui Procust al lui Andrei Croitoru

1.

Palavragiul Andrei Croitoru s-a avîntat cu o praștie, într-o bătălie importantă, în fața unui Goliat: ecumenismul.

Faptul că David l-a învins cu o praștie pe Goliat nu ar trebui să îi facă pe creștini să iasă la orice bătălie importantă cu praștia, nu cu armura.

Am rezonat – înainte și după prima audiție a clipului palavragiului Andrei Croitoru – cu ce a scris Teofil Stanciu (cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelicii; blogosfera evanghelică conține peste 1.00 de bloguri în lb. română) la adresa „combativului” Andrei Croitoru: „i-am și împărtășit dezaprobarea mea pentru stilul și conținutul intervenției sale – subiectul putea fi tratat cu mai multă seriozitate și temeinicie”.

Postarea lui Teofil Stanciu e din 1 februarie 2020 (comentariile sînt importante):

Clipul lui Andrei Croitoru (peste 16 minute) e din 30 ianuarie 2020:

 

2.

Ionel Tuțac – al cărui nume este menționat în clipul lui Andrei Croitoru și care este pastor al Bisericii Baptiste Harul din Lugoj, la care Andrei Croitoru face referire în mod direct, în mai multe rînduri – a dat un comunicat în 1 februarie (cu vreo 6 ore înainte de postarea lui Teofil Stanciu):

Înainte de a apărea comunicatul lui Ionel Tuțac, Ovidiu Petric (Ovidiu Patrick pe Facebook) a postat în dimineața zilei de 1 februarie 2020 un mesaj cu titlul: De ce ECUMENISMUL este un BLESTEM pentru Biserica lui Cristos si nu o binecuvântare cum vor sa lase unii pastori impresia?

Fără a citi mesajul lui Ovidiu Petric, doar văzînd titlul monstruos, m-am gîndit, ca întotdeauna în astfel de situații, că va trebui să pregătesc o replică în care să menționez că ecumenismul e înțeles în mai multe moduri, conform unui material din care am citat acum 12 ani:

http://rotundu.wordpress.com/2008/04/11/ecumenism-10-sensuri

Este evident că și Ovidu Petric este sedus de arta praștiei…

3.

Cronologic, chestiunea arată astfel:

30 ianuarie – Andrei Croitoru

1 februarie

Ovidiu Petric
Ionel Tuțac
Teofil Stanciu

Fără îndoială, contribuția publică a lui Teofil Stanciu ar trebui să intereseze în primul rînd, mai ales că Vlad Crîznic (în 1 februarie) a confirmat valoarea acestei intervenții:

Sindromul Patului lui Procust, pe care îl are și Andrei Croitoru, este, în ghetoul pocăiesc (caracterizat de devoționalism superficial, populist și nonteologic), unul cu totul îngrijorător.

Acum 4 ore am scris pe Facebook:

 

Evanghelicii și ecumenismul (2) – Facebook-ul nostru cel de toate zilele

4.

Ionel Tuțac, pastor al Bisericii Baptiste Harul din Lugoj, e în mijlocul unui miniscandal pe Facebook, legat de Octava de rugăciune din ianuarie, ocazie cu care au fost prezenți clerici din biserici tradiționale în biserica menționată.

Repet: E doar un miniscandal, de genul celor prizate în ghetoul pocăiesc.

Un scandal de-a binelea e Cazul Nelu Ardelean, secretar general al organizației naționale a bisericilor baptiste din România.

Dar cîți sînt în stare să participe pe Facebook la o discuție despre scandalul ăsta? Trebuie să ai niște informații, cît de cît. Pe cînd despre ecumenism cam toți își dau cu părerea, ca despre fotbal și despre politică.

Vorba ironică a lui Teofil Stanciu: „Habar n-aveam câți specialiști în ecumenism se ascundeau pe după pereții de FB.”

Căci pe Facebook au loc duelurile mai puţin sau şi mai puţin TEOLOGICE.

Dar să nu trec prea repede de scandal:

Încă din 15 decembrie 2018 am scris: PROTESTEZ împotriva prezenței pastorului Nelu Ardelean la „Întâlnirea tinerilor din comunitatea baptistă” din 15 decembrie 2018 la Biserica Baptistă Providenţa din Oradea.

Invitarea pastorului Nelu Ardelean, aflat în centrul unui scandal în plină desfășurare – dar care nu a fost încă dat în vileag în spațiul public -, reprezintă un nou nivel de pîngărire a unui spațiu care ar trebui să fie sacru prin loialitatea comunității credincișilor baptiști care „locuiesc” acel spațiu.

Prezentarea pastorului Nelu Ardelean ca secretarul general al Uniunii Baptiste din România (instituția se numește Uniunea Comunităților Creștine Baptiste din Romania) este relevantă doar pentru ignoranți (precum adolescenții și tinerii), nu și pentru cei care sînt minim informați despre cum merg treburile în mediul confesional evanghelic românesc.

Vezi:

PROTESTEZ – 56. Biserica Providenţa a devenit platformă publică de unde se exprimă marii corupţi ai baptismului românesc

De reținut absența asurzitoare în spațiul public a unuia din foștii moguli ai blogosferei evanghelice, Marius Cruceru, care cînd nu ‘biciclește’… ‘tăcește’.

5.

Lista cronologică a postărilor pe care am prezentat-o în primul articol conţinea, pe lîngă clipul YouTube din 30 ianuarie al lui Andrei Croitoru, postările PE FACEBOOK din 1 februarie, ale lui Ovidiu Petric, Ionel Tuțac, Teofil Stanciu.

Ce vremuri, cînd preopinenții se duelau pe bloguri!…

Încă o dată se simte lipsa unei reviste a evanghelicilor români în care să se abordeze un astfel de subiect important: Evanghelicii și ecumenismul.

Scandalul e miniscandal, de fapt; dar subiectul e MEGAsubiect.

O droaie de pocăiți au sărit să comenteze pe Facebook, vădind reflexul mediocru al simplificării idioate care se manifestă PREGNANT în ghetoul pocăiesc.

Uneori comentariile sînt importante, cîteva; alteori sînt idioate de-a binelea, cu duiumul.

Iată o listă cronologică mai amplă a postărilor referitoare la chestiunea ecumenismului la Lugoj:

26 ianuarie 2020

Întîlnire de rugăciune – BB Harul Lugoj

27 ianuarie

Lugoj Express: Întâlnire ecumenică de rugăciune pentru unitatea creștinilor, la Biserica Creștină Baptistă”Harul”

Întâlnire ecumenică de rugăciune pentru unitatea creștinilor, la Biserica Creștină Baptistă”Harul”

30 ianuarie

Andrei Croitoru: Alarmă pentru ecumenismul propagat între baptiști și evanghelici la Lugoj sub pastorul Ionel Tuțac

Iosua Faur: Baptiştii, promotori ai mişcării ecumenice? O poziţie faţă de participarea baptiştilor într-un astfel de cadru.

31 ianuarie

Iosua Faur: Baptiştii, promotori ai mişcării ecumenice? O poziţie faţă de participarea baptiştilor într-un astfel de cadru. (II)

1 februarie

Ovidiu Petric: De ce ECUMENISMUL este un BLESTEM pentru Biserica lui Cristos si nu o binecuvântare cum vor sa lase unii pastori impresia?

Ionel Tuțac: Comunicat cu privire la întâlnirea de rugăciune din Biserica Creştină Baptistă Harul din Lugoj

Remus Groze: „În toate cultele religioase există…”

Teofil Stanciu – „Deși subiectul este unul important, sunt mari șanse ca discuția să fie complet ratată.”

Andrei Croitoru: Comunicatul dezinformativ al pastorului Ionel Tuțac

Cel mai important material e postarea lui Teofil Stanciu, a cărei valoare a fost confirmată de Vlad Crîznic.

6.

Ecumenismul e un subiect pe care nu îl putem evita. Să punem mîna și să ne informăm înainte de a ne arunca cu capul înainte, într-un perimetru public.

Salut, așadar, ‘discuția’ care s-a iscat pe Facebook.

Tradiţia postprotestantă românească e cam subţire în privinţa acestui subiect de importanţă.

Pastorul baptist Ionel Tuţac – unul dintre cei trei candidați în 2015 la președinția Uniunii Bisericilor Baptiste din România, după 8 ani în poziția de secretar general, președintele CBCB Timișoara (2003-2015 și din nou din 2019) – e una din figurile importante ale baptiștilor (și evanghelicilor) din România.

Implicarea numelui său într-o polemică abordată într-un mod minor de Andrei Croitoru, sancționat de Teofil Stanciu, reprezintă un consum de energie PUBLICĂ care ar trebui transformată în ceva folositor.

Să arate pocăiții cît de idioți sînt chiar că nu e ceva folositor.

 

Evanghelicii și ecumenismul (3) – Sonomanometrii

7.

„Sonomanometria trompei se execută exercitând o presiune de aer în rinofaringe, în timp ce se emite un sunet în preajma orificiului tubar. Când sunetul se aude în ureche înseamnă că urechea s-a deschis şi se măsoară presiunea care a fost necesară.”

Mintea noastră are tendința de a respinge informațiile care ne contrazic prejudecățile.

Este evident că sonoritatea termenului ECUMENISM deranjează urechile (înfundate) ale pocăiţilor ignoranţi şi aroganţi.

Demonizarea acestui termen important de către Andrei Croitoru, Ovidiu Petric și alții indică o chestiune de otorinolaringologie spirituală.

Chestiunea are de a face cu înfundarea ‘urechilor’. Ăştia aud numai ce vor ei. E nevoie de sonomanometrii. Presiunea de aer (logic, dar mai ales teologic) o asigură, în aceste zile, alții decît pastorii / liderii confesionali.

Să ne aducem aminte că sîntem în secolul XXI – există NUMEROASE articole (în lb. română, în lb. engleză și în alte limbi) care abordează chestiunea ecumenismului; la fel, există numeroase cărți și… YouTube-uri. În diferite registre.

Confruntarea cu acest -ism seamănă cu situații similare din cultură – ca să te referi la postmodernism sau la liberalism trebuie să-ți faci mai întîi temele.

Croiala lui Croitoru e însoțită, în aceste zile, de trăncăneala multor comentatorii de joasă calitate.

Momentul prezent NU este unul propice pentru dialogul telogic (ecumenic). Mă refer la perimetrul Mișcării evanghelice (nu există Biserica Baptistă sau Biserica Penticostală, în sensul în care există Biserica Ortodoxă sau Biserica Catolică). Parametrii actuali ai mediului confesional evanghelic românesc sînt de așa natură încît nu converg spre masa rotundă, ci spre… pătrățoșenii. În lipsă de altceva, ne mulțumim cu o discuție publică între Teofil Stanciu și… nu contează cine.

8.

Dacă pornim de la definiții generale, perceperea termenului ECUMENISM (în contextul sindromului „Patul lui Procust” exhibat de Andrei Croitoru şi pe Facebook) de urechi nesonomanometrizate nu prea are șanse.

DE (1993-2009): ECUMENISM (< fr.) s. n. Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic. Începuturile e. sunt legate de încercările protestanților din sec. 16 de a intra în relații cu Bisericile istorice tradiționale. La originea ecumenismului contemporan se află Conferința Mondială a Misiunilor, reunind mai multe biserici protestante (Edinburgh, 1910). Această mișcare este coordonată de Consiliul Ecumenic al Bisericilor (World Council of Churches).

DEX: ECUMENISM s. n. Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic.

http://dexonline.ro/definitie/ecumenism

Așadar, atunci cînd vorbim de ecumenism, ar trebui să avem în vedere cel puțin două chestiuni: 1). respectarea autonomiei confesionale; 2). dialogul teologic.

Din acest punct de vedere, Andrei Croitoru e în afara chestiunii – întîlnirea de rugăciune de la Lugoj a respectat autonomia confesională și nu s-a ocupat de dialogul teologic.

Mult zgomot pentru nimic!

9.

La Editura Cartea Creștină din Oradea a apărut în 2012 Dicționar evanghelic de teologie (Evangelical Dictionary of Theology, 1984).

Articolul ECUMENISM, de două pagini, se încheie astfel:

„În anii 1990 se puteau observa în lumea creştină două modele de „ecumenism”. Modelul federativ al Consiliului Mondial al Bisericilor tinde să minimalizeze necesitatea acordului doctrinar şi evanghelizării, punând accentul pe acţiune socială şi politică coordonată în numele lui Cristos. Modelul corporatist al credincioşilor evanghelici conservatori a căutat să readucă evanghelizarea pe primul plan al misiunii Bisericii, în speranța că aceasta va fi urmată de manifestări mai vizibile ale unității Bisericii.”

Teofil Stanciu a avut dreptate, categoric, atunci cînd a sesizat (public) mediocritatea demersului public al lui Andrei Croitoru.

 

Evanghelicii și ecumenismul (4) – Cifrăraie

10.

Postarea YouTube a lui Andrei Croitoru din 30 ianuarie 2020 (care a generat miniscandalul legat de Lugoj), intitulată, greţos, desigur, „Alarmă pentru ecumenismul propagat între baptiști și evanghelici la Lugoj sub pastorul Ionel Tuțac”, a trecut de 30.000 de vizualizări în cîteva zile.

Se apropie de 1.000 Like-uri (și are peste 50 Dislike-uri).

Tot în cîteva zile, postarea „Serile Dialogos – Europa Christiana – memorie și speranță – Prelegere” (Biserica Baptistă Metanoia Arad), avîndu-l invitat pe Sever Voinescu (redactor-șef la Dilema veche, primul consul la Chicago, în perioada 2000-2004), are… 50 vizualizări.

Serile Dialogos de la Arad, de cîțiva ani, are invitați de marcă, inclusiv ortodocși, precum Sever Voinescu, care, în această postare, la min. 13.30, amintește faptul că ECUMENISM are, din păcate, o conotație negativă în tradiția sa ortodoxă, încît ar trebui evitat, în măsura în care se poate.

Sever Voinescu face distincția între ceea ce este esențial și ce este mai puțin important.

Andrei Croitoru ar trebui să-şi îmbogăţească portofoliul anti-ecumenist și cu astfel de prezențe ortodoxe la Serile Dialogos din Biserica BAPTISTĂ Metanoia din Arad.

Astfel Andrei Croitoru o să fie un demn urmaș al lui Paul Dan, care a identificat, în mediul evanghelic mondial, o droaie de eretici, inclusiv pe Iosif Țon și Dănuț Mănăstireanu.

Vezi:

Lista ereticilor depistați de Paul Dan (25.07.2013)

Un exemplu de cifrăraie pe care l-am dat în mai multe rînduri este referitor la diferența IMENSĂ între numărul de vizualizări ale nemernicelor tabloide NewsNet Creștin și Creștin Total, pe de o parte, și numărul de vizualizări a blogului lui Teofil Stanciu, cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici.

Nemernicul tabloid Creștin Total a trecut de 40 de milioane de vizualizări, blogul lui Teofil Stanciu are doar… jumătate de milion de vizualizări.

Aș putea continua cu alte exemple. Din muzică, bunăoară. Manelismul penticostaloid (dar și worship-ul zgomotos) infestează bunele tradiții muzicale din mediul confesional evanghelic românesc și asta se vede în numărul mare de vizualizări pe YouTube-ul evanghelic.

Andrei Croitoru se remarcă prin înregistrări YouTube, unde pălăvrăgește și tot pălăvrăgește. Parafrazîndu-l pe Andrei Pleșu – „Nu cunosc nimic mai exasperant decît hărnicia unui prost.” – aș zice, cu referire directă la Andrei Croitoru: Nu cunosc nimic mai exasperant decît hărnicia unui palavragiu.

Andrei Croitoru nu e prost, dar e tîmpit.

Nu proștii ne-au nenorocit patria, ci tîmpiții – mulți oameni deloc proști care au luat decizia, în mai multe rînduri, să gîndească și să acționeze, iresponsabil, resentimentar, ca niște proști.

În mod similar, Andrei Croitoru, în timp ce încearcă să clarifice DOCTRINAR aspecte publice din confesiunea baptistă, de fapt discreditează, în ochii maselor, importanța demersului teologic.

Faptul că reia chestiunile într-un alt clip poate fi interpretat ca o jignire a inteligenței celor care au vizionat primul clip în legătură cu ‘ecumenismul’ de la Lugoj.

Numărul de 10 ori mai mic al vizualizărilor celui de al doilea clip spune ceva, nu?

Din cele 800 de clipuri de pe contul Apologia Reformată (7.000 subscribers), doar 18 au peste 10.000 de vizualizări, dintre care doar 3 au peste 30.000 de vizualizări:

62.000 – Reconvertirea la ortodoxie (preotul Cristian Florea) | Live 173
34.000 – Războiul sexo-marxist declanșat după Referendum | Live 095
31.000 – Alarmă pentru ecumenismul propagat între baptiști și evanghelici la Lugoj sub pastorul Ionel Tuțac

Avînd în vedere 1). lipsa unei reviste a evanghelicilor, fie și numai online, în care să se discute subiecte de interes major; 2). rolul internetului în comunicarea publică – (liste de discuție – Masa Rotundă a lui Iosif Țon, 2006-2007, a avut peste 700 de membri), bloguri, Facebook, YouTube, mai exact ca instrument POLEMIC; 3). mutațiile doctrinare, social-confesionale, cultural-civilizaționale ale secolului XXI; 4). alți parametri ai dinamicii societății actuale și ai mediului confesional evanghelic din România și diaspora, printre care continua subminare a autorității (spirituale) a pastorilor și liderilor evanghelici; CIFRELE de mai sus ar trebui să dea de gîndit ÎN MOD SERIOS pastorilor și liderilor (de opinie).

Este evidentă inflația de opinii nonargumentative și penuria de informații (de bază). Totuși, în ultimii ani s-au făcut progrese în ceea ce privește informațiile despre mediul confesional evanghelic românesc.

Așadar, cine vrea poate să obțină informații, pe baza cărora să obțină cunoștințe, și pe baza cunoștințelor să își formeze opinii.

Ecumenismul e un subiect FOARTE important, care „putea fi tratat cu mai multă seriozitate și temeinicie” (Teofil Stanciu) de către Andrei Croitoru (despre care nu știu să fi dobîndit o identitate clară în ghetoul pocăiesc).

Ecumenismul e un subiect care nu poate fi evitat. Dar șmecherii evanghelici români au mai evitat alte subiecte IMPORTANTE în ultimele 3 decade ale perioadei postdecembriste, așa că nu putem avea mari speranțe.

Mai sînt doar cîteva zile pînă duminică, cînd / unde se consumă marea parte a energiilor spirituale, psihice, fizice ale pocăiților (ignoranți și aroganți).

 

Evanghelicii și ecumenismul (5) – Despre „comun”-ism

Octavian Baban (05.02.2020): Ce au în comun creștinii adevărați? Credința în jertfa lui Hristos și, de aici, mântuirea. Adică nașterea de sus, Duhul Sfânt, transformarea într-un om nou. De asemenea, au în comun Scriptura. Ce îi poate separa? Obiceiurile, tradițiile, învățăturile pe diverse aspecte de liturghie și organizare, sau de viață creștină (daruri, interpretări dificile ale Scripturii, etc), secundare față de mântuire, dar importante în trăirea vieții de credincios. Unitatea în Hristos nu poate desființa, înainte de venirea Lui, deosebirile denominaționale, pentru că fiecare este responsabil de credința și trăirea sa, până la venirea lui Hristos și suntem responsabili față de conștiința noastră și față de Dumnezeu. Ce îi poate uni? Hristos și apartenența la Hristos, Duhul Sfânt, puterea lui Dumnezeu Tatăl, datoria de a fi membre vii și credincioase, și slujitoare în Trupul lui Hristos. Cine va rezolva definitiv deosebirile confesionale (denominaționale)? Bineînțeles, Hristos, la a doua sa venire, când își va aduna toți adevărații credincioși, și va arăta care este, în adevăr, Biserica sa, fără apartenențe nominale. Ce avem de făcut până atunci? Avem de trăit în ascultare și sfințenie, în slujire, în credință, în vestirea evangheliei, în transmiterea învățăturii și vieții de creștin (ucenicie), în dragoste de frați și iubire față de toți oamenii, în dreptate. Succes și binecuvântare, tuturor creștinilor adevărați!

facebook.com/octaviandbaban/posts/10221794606680115

Alin Cristea: A. Primul lucru care se cuvine a fi observat in comentariul lui Octavian Baban e accentul hristologic (in detrimentul trinitarianismului). Sîntem mintuiti prin Hristos, dar sintem botezati in Numele Sfintei Treimi.

B. A doua chestiune are de a face cu canonul Scripturilor. Crestinii nu au aceeasi Scriptura. Crestinii au in comun cea mai mare parte a Scripturilor. Cum nu avem acces diret la adevar, interpretarea Scripturilor este primul factor destabilizator pentru unitatea crestinilor, nu „obiceiurile, tradițiile, învățăturile pe diverse aspecte de liturghie și organizare, sau de viață creștină”; acestea rezulta din demersul hermeneutic (si din exercitiul homiletic).

C. Dupa mintuire, cel mai important aspect al crestinismului e guvernarea Bisericii, care nu apare pregnant in comentariul lui Octavian Baban. De remarcat faptul ca Scripturile nu constituie in sine o teologie sistematica, cu indicatii foarte clare in ceea ce priveste guvernarea Bisericii. Scripturile au o natura teologica narativa, conceptuala si doxologica. Sintem creati fiinte narative, conceptuale si doxologice. Accentul pe concepte teologice / doctrine (in detrimentul exprimarii naturii narative a Scripturilor si a vietilor noastre, precum si in detrimentul exprimarii naturii doxologice) creeaza diferentele MAJORE intre confesiunile crestine (apoi „obiceiurile, tradițiile, învățăturile pe diverse aspecte de liturghie și organizare, sau de viață creștină”; acestea rezulta din ideologismul social-confesional).

D. Accentul pe eclesiologie in detrimentul exprimarii fundamentale a Imparatiei lui Dumnezeu este cel mai problematic aspect al comentariului lui Octavian Baban (si al ghetoului pocaiesc, in care predomina curentul antiintelectualist nonteologic). Isus si Ioan Botezatorul au avut un mesaj COMUN, care continea cele doua elemente fundamentale ale conexiunii dintre terestrialitate si extra-terestrialitate: pocainta si Imparatia lui Dumnezeu. Dupa cum bine stim, crestinismul s-a raspindit INAINTE de institutionalizarea lui. Iar Luther s-a ferit sa traduca ekklesia prin biserica, un concept pervertit la acea vreme.

E. Presupun ca acest comentariu (din 5 februarie 2020) nu a aparut in urma fenomenului din 2010 cunoscut sub numele de Miscarea Strajerilor, nici in urma altor fenomene inter- sau trans-confesionale. Presupun ca acest comentariu a aparut in urma miniscandalului din ultimele zile generat de un anumit clip in legatura cu o intilnire (‘ecumenica’?) din sud-vestul Romaniei . Evitarea termenului ECUMENISM mai mult complica chestiunea. Avem nevoie de conceptualizare (dar nu in detrimentul narativismului si a doxologismului). Comentariul lui Octavian nu este nici „bine diksit”, nici „excelent”, dar poate constitui o introducere la chestiunea: Evanghelicii si ecumenismul.

 

Evanghelicii și ecumenismul (6) – Teama de dialog?…

În 6 februarie Marius Ban a afişat pe contul său de Facebook (Să ne trăiești, Facebook!) o postare intitulată „Ecumenismul- un model hermeneutic”.

Evident, ECUMENISMUL apare cu conotaţii pozitive:

– „Dialogul ecumenic nu trebuie abordat cu teamă, ci cu speranță și bucurie, cel puțin așa gândea Paul Ricoeur (membru activ al mișcării ecumenice din Paris 1968 și un prieten de nădejde al Comunității Taizé).”

– „Dinamica dialogului interconfesional este animată de bucuria descoperirii esenței creștine, ce se naște în procesul de ascultare și recunoaștere („traducere”) reciprocă a participanților la dialog.”

– „Pacea și reconcilierea, pentru Ricoeur, nu implică nivelarea și suprimarea diferențelor, ci „dezarmarea” lor. Teama de dialog aparține ideologiei confesionale, nu confesiunii atinse de Evanghelia harului.”

Reacţia mea a fost: Marius Ban, de pe ce planetă ai căzut?… și ai ajuns în mizeria noastră!…

O dată cu această postare a lui Marius Ban, trăncăneala pocăiţilor din februarie 2020 despre ECUMENISM intră într-o nouă etapă.

Teofil Stanciu a pregătit terenul cu postarea din 1 februarie, precizînd într-o postare din 4 februarie că a încercat să atragă atenția asupra cîtorva chestiuni esențiale: „definirea sensurilor ecumenismului, definirea termenului creștin în context multi-confesional, importanța dialogului argumentat și documentat, importanța distincțiilor dar și a elementelor comune între tradițiile creștine, raportarea la alte confesiuni (o parte dintre aceste teme obligând – în prealabil – articularea unei identități proprii în dialog cu marea teologie), critica fair-play a preopinenților”.

Cu alte cuvinte, orice discuţie va apărea de acum înainte despre ECUMENISM pe Internetul Evanghelic va trebui să ţină seama de nivelul pe care l+au stabilit Teofil Stanciu şi Marius Ban.

Desigur, stilul eseistic (nu devoționist) al celor doi orădeni – balene atipice, în balta mare din Oradea cu peștișori pocăiești care trăiesc în bancuri și iau curba o dată cu bancul – nu este unul care să se potrivească cu trăncăneala obișnuită din ghetoul pocăiesc.

De menționat, în treacăt, trăncăneala, nesemnificativă, a lui Samy Tuțac, exhibată (și) în postarea din 5 februarie: „Departe de mine gândul să intru în dezbaterea iscată zilele trecute pe tema ecumenismului.”

Mai bine să cugetăm la afirmaţia pe care ne-a dăruit-o Marius Ban:

„Teama de dialog aparține ideologiei confesionale, nu confesiunii atinse de Evanghelia harului.”

Alin Cristea

Publicitate