„Ştergerea / amputarea trecutului este parte din gramatica familiară a tiraniilor ideologice.
Prezentul etern este un pat procustian , interzicând diversitatea, pluralismul şi scepticismul. Ceea ce triumfă este o cultură a unanimităţii agresive, asemeni torentului de aplauze ce curgea, cândva, din megafoanele dictaturilor. Spiritul critic este suspect, de vreme ce el acceptă existenţa unui trecut şi a unui viitor ce urmează a fi descoperit, prin liber-arbitru.”