2009 – Alin Cristea: Cauze ale superficialităţii evanghelice

– Un anumit stil de explicaţii.

– Proceduri incorecte în spaţiul public care trebuie sancţionate cu hotărîre. […]

O altă cauză a superficialităţii mediului evanghelic este lipsa de solidaritate şi de reacţie publică (în societate am spune: simţ civic). E mai comod, nu-i aşa, să citeşti cum e făcut în fel şi chip unul precum Alin Cristea (dacă-şi bagă nasul în atîtea) decît să intervii în mod responsabil şi să-ţi investeşti timpul, energia, răbdarea, experienţa, indignarea în astfel de “hîrjoneli virtuale”.

– sîntem depozitarii unor prejudecăţi.

O a treia cauză a superficialităţii mediului confesional o constituie prejudecăţile sau, cel puţin, clişeele. Cel mai cunoscut clişeu, pe care l-am persiflat de cîţiva ani în spaţiul public a fost cel al antagonismului Iosif Ţon – Paul Negruţ. Astfel de gîndire simplistă, reducţionistă este caracteristică pentru mediul confesional evanghelic şi ţine atît de lipsa de informaţii publice clare (şi comentarii avizate) cît şi de lisa de disciplină în circulaţia informaţiilor în spaţiul public.

Deplîng ORICE clişeu care mă aşează în opoziţie directă cu Pătrăţosu (Marius Cruceru) FĂRĂ a lua în considerare proiectele mele sau ale lui Marius Cruceru, contextul în care îmi desfăşor eu activitatea şi contextul în care îşi desfăşoară Marius Cruceru activitatea.

Este stupid să reduci personalitatea unui om la un aspect care a apărut în discuţie, să îţi reduci perspectiva relaţionării dialogale la o caracteristică dintre multele care definesc activităţile unui om sau să te poziţionezi rapid din punct de vedere ideologic.

Dacă sînt aşa de zgîndărici, oare cum mai am timp să întocmesc atîtea situaţii analitice (care implică studiu şi sinteză), printre care lista cu 500 de bloguri evanghelice (pe care o actualizez de mai bine de un an în fiecare săptămînă) şi lista cu 1.000 de site-uri evanghelice (pe care o tot actualizez de 2 ani)? Cum mai am timp să cultiv relaţii cu atîţia oameni (şi instituţii) din spaţiul evanghelic?

– O altă cauză a ineficienţei de tip evanghelic în societatea românească are de a face tocmai cu acest aspect al gîndirii ideologice, la care mă refer în repetate rînduri, întrucît ŞTIU cît rău a cauzat şi cauzează mediului evanghelic (şi societăţii româneşti) şi INTUIESC că mulţi ani situaţia nu se va schimba în bine. Deşi activitatea unor bloggeri evanghelice precum Dănuţ Mănăstireanu, Laurenţiu Balcan, Emi Pavel, Emanuel Conţac, Vasile Tomoiagă, Dan Surducan, ca să numesc doar pe cîţiva, este evident utilă, consistentă, motivatoare.

– O altă cauză a superficialităţii evanghelicilor are de a face cu complexele pe care le avem, subiect care merită atenţie şi cel puţin 20-30 de episoade.

Sîntem de prea multe ori în defensivă, vrem de fiecare dată să ne explicăm (să arătăm că sîntem politicoşi, cum fac unii cu mine pe Messenger, dar îmi mănîncă astfel din timp şi energie), şi prea puţin în ofensivă – mă refer la o atitudine sănătoasă de viaţă, nu la triumfalism, festivism, activism, fudulie.

Relaţiile comunităţilor evanghelice cu societatea românească nu sînt deloc normale, naturale, cordiale sau polemice în sens benefic. Comunităţile evanghelice trebuie să înveţe manierele sociale, să exerseze reflexele dialogale în spaţiul public şi să înţeleagă semnele vremurilor, pentru a aplica Scriptura în mod coerent, consistent şi consecvent.

Cum să ajungem pe un astfel de palier de prezenţă publică dacă nici măcar doi oameni nu reuşim să dialogăm la nivelul simplu de întrebare-răspuns? (A nu se înţelege neapărat că ar trebui să oferim răspunsuri la toate întrebările care ni se pun. Dialogul înseamnă mult mai mult decît un şir de întrebări şi răspunsuri.)

“Presupoziţiile sînt termitele relaţiilor” – tot dau acest citat pe liste de discuţii şi în spaţii publice.

De aceea nu avem relaţii bune, că sîntem suspicioşi, că sîntem neinformaţi şi sîntem (con)duşi de clişee şi prejudecăţi.

De aceea avem relaţii bune, că ne informăm, că facem eforturi dialogale, că ne purtăm cu îngăduinţă şi echilibrăm înaltele aşteptări pe care le avem unii de la alţii cu diverse aspecte ale personalităţii şi activităţii noastre care să ne tempereze umanitatea din noi şi să promoveze divinitatea din noi.

– Nu toţi avem (aceleaşi) responsabilităţi în public.

Consider că trebuie să ne stabilim metodele de acţiune şi reacţiune în public în funcţie de responsabilităţile pe care le avem în public.

Cui i s-a dat mult, i se cere mult. Şi cine este credincios în lucruri mici este credincios şi în lucruri mari.

Desigur, ca şi multe alte citate biblice, şi acestea trebuie preluate în context şi trebuie să li se (de)limiteze semnificaţia legitimă în funcţie de perspectiva axiologic-teologică, nu doar de cea discursiv-conjuncturală.

Vezi:

http://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/01/18/o-discutie-pe-messenger-cu-zgandariciul-alin-cristea

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s