„în timp ce caracterul rațional al ideologiilor le face să fie prin excelență proiecte ale țărânii, efemere, incomplete și atât de puțin eficiente, speranța creștină ne leagă de un traseu al veșniciei transformatoare, la capătul căruia ne așteaptă desăvârșirea Fiului lui Dumnezeu și slava Celui ce își va isprăvi lucrarea până în ziua arătării lui Isus Hristos. Ideologiile pun în mișcare lumea, speranța transformă inimi.[11] Asemănările sunt doar aparente: ceea ce le desparte pe ideologii de speranțele credincioșilor este de-o măsură comparabilă cu ceea ce desparte lumea noastră de Cer. Este cu adevărat o diferență ca de la cer la pământ.
Dăm socoteală de nădejdea noastră, așa cum se și cuvine, dar o facem fiindcă Dumnezeu ne-a tăiat calea pe cărările acestei lumi, iar acum nu mai putem da înapoi, pentru că am aflat încotro ne îndreptăm pașii.”