„Cei mai subtili jurnaliști sportivi știu că sportul este, de fapt, o mare istorie a celor învinși, cu mult mai numeroși decît învingătorii, și că mai importantă pentru tezaurul de experiență al omenirii nu este povestea campionului, ci a celor învinși de el, iar marea încercare nu este meciul în sine, ci felul în care învinșii gestionează înfrîngerea. Orice competiție, de fapt, nu alege învingătorii, ci învinșii; nu alege purtătorii de lauri, ci pe cei cărora li se repartizează povara înfrîngerii. Omenește, ei sînt importanți!
Politica, la rîndul ei, ar trebui să fie mai degrabă povestea nereușitelor decît aceea a reușitelor. Politica merge, însă, la pachet cu propaganda, adică cu o gravă și agresivă denaturare a realității, și devine, prin urmare, o stridentă poveste a succeselor nesfîrșite, deși eșecurile sînt cu mult mai numeroase. În România – țară a mediocrității, în care diferența dintre victorie și înfrîngere este infinitezimală – se adaugă întotdeauna o bună doză de caraghios; oamenii politici nu știu nici să cîștige, nici să piardă.”
http://dilemaveche.ro/sectiune/pe-ce-lume-traim/articol/arta-de-a-pierde
RoEvanghelica 