„Speranța creștină presupune mai întâi o orientare spre consistența și seriozitatea unei vieți de calitate în lume. Este vorba despre un tip de mobilizare de a trăi onorabil, de a scoate cât mai mult de la viață, de a căuta înțelepciunea și virtutea, într-un cuvânt, de a trăi la nivelul demnității de ființă rațională, superioare oricărei alte ființe din lume. În plus, pentru un creștin, speranța nu se rezumă la modelul de viață propus de filozofie, politică sau literatură, care frecvent rămâne un ideal. Scriptura ne spune că nădejdea creștină nu este o iluzie, nu este înșelătoare, pentru că omul trăiește deja în lume dragostea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt care a fost dat celor credincioși (Rom. 5:5). Dinamica speranței constă în faptul că ea susține dedicarea creștinului pentru o viață de calitate în lume, însă, la rândul ei, speranța cu privire la împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu se dezvoltă mereu…
Vezi articolul original 102 cuvinte mai mult
RoEvanghelica 