Observator cultural – Omul şi banul

„Convertit la 18 ani la protestantism, Ellul a devenit, odată cu trecerea timpului, un critic al acestuia, dar şi al unui „anumit creştinism“, cel  instituţionalizat prin Edictul de la Milan, cînd învăţătura creştină a început să-şi piardă treptat vitalitatea ce o animase pînă atunci, îndepărtîndu-se tot mai mult de revelaţia hristică şi transformîndu-se într-o ideologie, în vreme ce Biserica (în sensul de instituţie) a devenit o complice a puterii politice. Ceea ce nu înseamnă că Ellul a fost un anticreştin, ci un creştin „problematic“, neliniştit, care a constatat eşecul creştinismului instituţionalizat şi s-a întrebat cum şi dacă mai poţi mai rămîne creştin într-o lumea materialistă, dominată de puterea banului şi a tehnicii, aşa cum este lumea de după Al Doilea Război Mondial.”

Omul şi banul este una dintre primele scrieri ale lui Ellul. A apărut în 1953 şi abordează problema relaţiei om-ban, care ocupă un loc esenţial în lumea contemporană. Ea se numără printre lucrările teologice ale gînditorului, care a ţinut mereu să facă  distincţie între acestea şi scrierile sale sociologice. Autorul pleacă aici de la ideea că problema raporturilor noastre cu banul nu poate fi rezolvată cu ajutorul reformelor (nici de inspiraţie liberală, nici de inspiraţie comunistă), nu are soluţii generale, ci doar strict personale, care – pentru creştin – trebuie să-şi găsească temeiul în Biblie.”

Omul şi banul

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s