Evanghelicii din SUA devin prostuţi (cel puţin) o dată la patru ani, scriam acum 12 ani.
Acum aş scrie, fără ezitare, că evanghelicii români din țară și diaspora SÎNT idioți (adică stăruie în prostie) în mod continuu.
Dar, față în față cu electoralele, postprotestanții ridică idioțenia la rang de ‘artă’…
În 21 septembrie 2020, nu doar redactorii Cristina Olariu şi Ioan Ciobotă de la RVE Timişoara au afişat cîte o postare stupidă şi calomniatoare la adresa USR, ci şi Doru Lungu, un tînăr creştin după Evanghelie din Oradea, şi-a dat măsura idioțeniei, în aceeași zi, într-o înregistrare în care calomniază USR.
Din fericire, există postări inteligente ale lui Teofil Stanciu pe Facebook care prezintă IDEI consistente, coerente și care constrastează cu idioțeniile celor precum Cristina Olariu, Ioan Ciobotă, Doru Lungu și MULȚI alții.
Iată cîteva citate din postările din ultimele zile:
– O cultură și o civilizație creștine, o societate creștină sunt imposibil de conceput în cheie protestant-evanghelică altfel decât printr-o suspendare a propriilor convingeri teologice. Iar asta se întâmplă adesea sub presiunea politicului. O Americă creștină, de pildă, este tot o dulce utopie teoretico-ideologică.
– Într-o zonă cu comunități evanghelice semnificative procentual (10% la nivel de județ [Bihor]), conservatorii de la referendum nu au nicio forță politică reprezentativă pentru ei cu șanse reale de prezență în CL sau CJ. Nu știu dacă e surprinzător, câtă vreme, la nivel național, există vreo 4 partidulețe în care se regăsesc foști cepefiști – și cam toate fără să conteze în mod real (sunt doar opțiuni de liniștit conștiința unor alegători care speră să ștampileze oameni cu convingeri ca ale lor – dar cu șanse minime chiar și la un CL/CJ). Evident că unii dintre conservatori vor vota PNL, alții PSD sau chiar USR.
Totuși, această neputință de a articula o voce publică audibilă fie în politică, fie în zona civică ar merita analizată. Mai ales dacă luăm în considerare faptul că evanghelicii reprezintă cam 10% din populația județului (cam tot pe acolo și la nivel de Oradea), dețin aproximativ 500 de biserici și au și două școli superioare (colegiu și universitate) în oraș.
– E de preferat oricând un om care își caută principiile după care să voteze și încearcă să discearnă cel mai potrivit candidat (indiferent de partidul în care se află) unuia care așteaptă să i se spună mereu cu cine votează.
Întotdeauna, evaluările morale după un singur criteriu, în democrație, au orbirile lor care pot fi la fel de grave moral precum erorile pe care încearcă să le combată.
Mai bine să greșești votând pe cine ai vrut (și ulterior să regreți) decât să preferi un vot de turmă. Și încă ceva, democrația și responsabilitățile sociale nu se termină după vot, ci continuă toți cei 4 ani.
– Ca să fii medic, Biblia nu e de ajuns, mai trebuie să faci medicina. Și încă la modul serios.
Ca să fii inginer IT, nu-ți ajunge Biblia, ci ai nevoie de o școală de specialitate.
Ca să fii consilier chiar, nu-i suficientă Biblia, ci mai faci și niște alte studii (chiar dacă nu dintre cele oficiale, acreditate).
Ca să faci politică într-un mod serios și benefic, nu-ți ajunge că știi doar Biblia.
Ca să interacționezi în spațiul public, nu e de ajuns că știi Biblia și că ești foarte sigur că ai dreptate în ce spui.
Din aceeași Biblie, ne spune bunicul nostru înțelept Richard Niebuhr, creștinii au scos, de-a lungul timpului, 5 modalități diferite de a interacționa cu cultura (deci și cu politica, spațiul public, societatea extra-bisericească). Și toate aceste modele au virtuțile și păcatele lor.
SUBLINIEZ faptul că Teofil Stanciu – cel mai bun eseist dintre bloggerii evanghelici (blogosfera evanghelică cuprinde 1.000 de bloguri în lb. română) – e în stare ORICÂND să exprime astfel de IDEI, spre deosebire de pocăiții ignoranți și aroganți care nu au idei, nu au argumente, nu polemizează și nu au cultura dialogului. Exemplele sînt NUMEROASE. Ei au doar o gîndire agresiv IDEOLOGICĂ.
„Sloganurile sunt opusul gândurilor profunde. Ele sunt simplificări grosolane folosite în marketing. Nu sunt suficiente de profunde pentru a susține visul unui om.” – Joseph Castleberry
Una e ca un creştin evanghelic să aibă o opţiune politică (și să facă parte dintr-un grup care INSISTĂ asupra acelei opțiuni politice) și alta e să folosească clișee care prind la urechea mediocrilor din ghetoul pocăiesc – unde domină devoționalismul superficial, populist, antiintelectualist și nonteologic.
Hărmălaia acestor poziționări politice acoperă, în ghetoul pocăiesc, adevărul TEOLOGIC și TELEOLOGIC.
„Să le spui oamenilor cu ce partid să voteze sau să îi încurajezi să voteze cu un anume partid ar fi o insultă pentru inteligența lor.”, scria acum 3 zile Samy Tuțac.
Situația de la sfîrșitul acestui an e întreit POLITIZATĂ, întrucît după alegerile locale urmează cele parlamentare, iar între ele sînt alegerile pentru președintele Statelor Unite, adică cea mai intensă polarizare în care sînt implicați evanghelicii (români) din SUA.
Avem, deci, o perioadă electorală consistentă (complicată și de pandemia de coronavirus, un alt subiect „de interes” pentru idioţi), în care pocăiții își exhibă ignoranța, aroganța, bădărănia în perimetre publice. În timp ce PASTORII se pitesc după amvoane și catedre, iar în emisiuni precum cele realizate, mediocru, de Prodocens Media, sînt plictisitori sau activiști guralivi.
Mi-ar plăcea să pot zice că doar o dată la 4 ani pocăiții își exhibă idioțenia în spațiul public. Nu, o fac ZI DE ZI.
Preluarea unor teme din agenda americană, într-o țară în care ortodocșii majoritari sînt pe mînă cu autoritățile statului, nu face altceva decît să complice situația ȘI MAI MULT.
Așadar, a fi loial adevărului devine la fel de periculos ca pe vremea lui Ioan Botezătorul, cel descăpățînat – nu te stigmatizează doar societatea (pentru care Adevărul e cea mai mare nevoie), ești stigmatizat și in ghetoul confesional (adică tocmai cei care ar trebui să te susțină în expunerea Adevărului).
Toată istoria Bisericii e plină de exemple de propagandă politică, de trădare a ADEVĂRULUI, de combinații dezgustătoare cu autoritățile statului, dar și de exemple de martiraj ÎN NUMELE ADEVĂRULUI.
Din punctul acesta de vedere, fiecare urmaș al lui Hristos se confruntă exact cu ceea ce s-au confruntat martirii creștinii de-a lungul secolului – a fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea, loial ADEVĂRULUI.
RoEvanghelica 