“Cristos n-a ocolit suferința și nici n-a căutat mijloace prin care aceasta să fie mai ușor suportabilă. El a înțeles că păcatul este groaznic iar consecințele lui trebuie suportate. De aceea Cristos și-a asumat suferința.
Suferința este probabil starea de care oamenii se feresc cel mai mult. Nu suntem gata să suferim în nici un fel și extrem de rar vezi credincioși care să-și asume disponibilitatea suferinței.
Ori ceea ce ar trebui să pricepem noi este că tocmai drumul suferinței este drumul desăvârșirii, un drum pe care dacă vrei să mergi spre cer este imposibil să nu-l parcurgi.” (p. 40)