Ioan Botezătorul (2020)

Nu Irod (legea statului) l-a judecat pe Ioan Botezatorul, ci Ioan Botezatorul (legea Cerului) l-a judecat pe Irod.

21 iulie 2019

A fi loial adevarului produce un perimetru moral. De-aia a fost descapatinat Ioan Botezatorul.

6 noiembrie 2019

Ceea ce Ioan Botezătorul cerea pocăiților era să aibă ȘIRA SPINĂRII: să-și trăiască ostășia, bogăția sau sărăcia cu demnitate… Sau, cum ar spune Pavel, să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.

15 ianuarie 2013

Darul singuratatii (vezi Petru sau Pavel, dar si Ioan Botezatorul si Isus Hristos) cu care este inzestrata fiinta umana indica dorul neostoit dupa ceva care nu exista in mediul terestru.

1 mai 2016

Ioan Botezatorul nu a facut echipa cu nimeni, Isus l-a numit insa a fi cel mai mare intre cei nascuti din femei. (Omul ala care minca lacuste era ciudat de-a binelea si nu prea il interesa vreo strategie de marketing.) Vremurile in care traim sint dominate de (in)cultura echipei si a succesului dobindit prin competitie (sau prin plagiat), in detrimentul actului sacrosanct al loialitatii fata de adevar. Nu de echipe duce lipsa Romania, ci de loialitate fata de adevar. Nu zicea si grecul ca, in prietenie, gradul primordial de relationare are de a face cu adevarul, nu cu vreun prieten?

8 iulie 2019

Isus a fost rastignit (la 33 de ani), Ioan Botezatorul a fost descapatinat (la 33 de ani), Pavel a fost prigonit, Luther a fost urmarit, Wurmbrand a facut vreo 13 ani de inchisoare.

A fi ucenicul lui Dumnezeu ramine o chestiune a naibii de grea.

Cum au putut niste pescari sa se inhame la asa ceva, dar noua ne este atit de greu?

28 iunie 2018

“Cu toate că Isus i-a comunicat lui Ioan [Botezătorul] minunile pe care le făcea, nu a făcut nicio minune pentru a-l salva pe el. În această situație, Ioan a plătit cu viața pentru dragostea lui față de Dumnezeu.

Pericolul inerent care se află în fiecare dintre noi este că, indiferent de ceea ce face Dumnezeu, cineva va dori ca El să fi făcut lucrurile altfel. Tocmai darul credinței este ceea ce face posibil să acceptăm lucrarea lui Dumnezeu așa cum o face El (ceea ce nu este întotdeauna conform cu ideile noastre), la timpul Lui și pentru scopul Lui. Treaba noastră este să lăsăm la o parte îndoielile și să ne încadrăm în scopul lui Dumnezeu, așteptând întotdeauna răbdători ca ultima verigă să se așeze la locul ei, găsind curajul și puterea de a merge înainte în părtășia pe care o avem cu Tatăl. Această părtășie cu Tatăl, susținută de rugăciune, a fost cea care I-a dat posibilitatea lui isus să înainteze spre cruce, în timp ce fiecare fibră a ființei Sale Îl implora să meargă în direcția opusă. Dumnezeu ne oferă și nouă exact aceeași părtășie cu El.” (p. 212-213)

Dezamăgit de creștinism? – Ravi Zacharias, Neword Press, Arad, 2012, 285 p.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s