Din vremea pandemiei: Predici scurte pentru Facebook (1)

Isus: Eu sînt Calea, Adevărul și Viața. (Ioan 14:6)

Această autoprezentare a Mîntuitorului omenirii – una dintre cele mai cunoscute formule-trison din cultura creștină – oferă o perspectivă amplă asupra Celui care „a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr; şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl” (Ioan 1:14).

Un clișeu larg răspîndit este cel conform Dumnezeu este dragoste, punînd astfel în umbră formulele pe care Însuși Fiul lui Dumnezeu – și Fiul Omului, în același timp – le-a spus despre Sine, conform Scripturilor.

De asemenea, abia cu ocazia Sărbătorii Nașterii Mîntuitorului sînt readuse de obicei în memoria colectivă extraordinarele concepte ale lui Isaia (9:6-7): „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor [preferatul meu], Domn al Păcii”.

Fie că e vorba de concepte din Vechiul Testament, fie că e vorba de concepte din Noul Testament, a-L conceptualiza pe Fiul lui Dumnezeu (și Fiul Omului în același timp) rămîne o chestiune fundamentală a credinței creștine, un fapt tradițional și inovativ în același timp, un act de credința cu detentă escatologică.

Jaroslav Pelikan, un teolog de seamă, convertit la ortodoxie de la luteranism, are o carte intitulată „Iisus de-a lungul secolelor”, în care arată cum fiecare epocă și-a lăsat amprenta în modul în care l-a portretizat pe Isus. Astfel, dacă în primul secol era considerat Învățătorul, ajunge Omul universal al Renașterii și Eliberatorul în secolele XlX și XX.

E important să ne păstrăm focalizarea pe ceea ce Isus a spus despre Sine – că este Calea, Adevărul și Viața.

CALEA

Discipolii lui Hristos erau cunoscuţi pentru ‘Calea credinţei’ (Faptele 9:2). Isus era şi Calea (Via) credinței, nu doar ţelul credinţei.

Vorbirea despre Isus trece dincolo de regulile obișnuite ale comunicării. Nu îl putem descrie pe Isus doar prin trăsături antropomorfice, El este mult mai mult, e EXTRA-terestrul, depășește simțurile noastre mundane și nu avem Scripturile ca să fim simpli în gîndire și în exprimare, ci ca să trecem de gîndirea logică la cea teologică și teleologică.

A merge pe Cala credinței pare un concept nu prea greu de înțeles, mai ales cînd ne gîndim că Isus a spus ca fiecare urmaș al Său să Îl urmeze purtîndu-și crucea în fiecare zi. Ce înseamnă pentru fiecare crucea lui e însă o chestiune complexă.

Dar pînă şi conceptualizarea lui Hristos ca fiind Calea este mai mult decît tipul de logică umană. Intrăm într-un limbaj poetic prin metaforă și teologic prin conceptualizare.

A calca pe Cale / Hristos seamănă mult cu a fi ÎN Hristos, o expresie teologică de primă mărire.

Isus a spus: Rămîneți ÎN Mine… Nu puteți aduce roadă dacă nu rămîneți ÎN Mine.

Calea reprezintă o poziționare spirituală, cu totul diferită de orice altă poziționare pe care mintea umană o poate conceptualiza.

Proximitatea hristică e cheia umblării cu Dumnezeu.

Cu Dumnezeu în fiecare zi,
să fim și noi în lumea de țărână;
la pieptul Lui, mergând cu El de mână.
Și într-o zi umblând așa mereu,
ne vom trezi în cer cu Dumnezeu…

(Costache Ioanid)

ADEVĂRUL

Deși pare un cuvînt lesne de înțeles, care e folosit, zilnic, în vorbirea umanoizilor, de fapt avem de a face cu un concept căruia filozofia, lituratura, arta, teologia i-au dedicat creații de seamă.

Din nou, aici, sîntem puși în fața unei expansiuni metaforice de dimensiuni cosmice. „Nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El”, ne aducem aminte din tulburătorul prolog al evanghelistului nesinoptic Ioan.

Fie şi numai dacă ne gîndim la importanţa adevărului ca fundament al familiei, al bisericii, al societăţii – fiecare să spună adevărul unul altuia, e îndemnul clar din Vechiul Testament, reluat în Noul Testament – avem de a face cu un concept COSMIC, care ne copleșește și ne aruncă pe orbită spirituală, mai degrabă nonterestră decît un perimettru în care noi am avea controlul.

‘Isus ca Adevăr’ ne provoacă intuiția spirituală, ne răstoarnă valorile gravitaționale, ne catapultează într-o zonă metafizică deloc confortabilă, dar necesară pentru întemeierea ființei ÎN Hristos.

„Adevărul vă va face liberi”, o altă declaraţie majoră a lui Isus foarte cunoscută, e folosită în multe feluri în cultura de tip occidental şi în conversaţii mai mult sau mai puţin inteligente.

Dar conceptualizarea lui Isus ca fiind Adevărul e o excogitație cu totul diferită, un act supralogic, care transcende ‘transpiraţia’ raţională a creierului uman. Sîntem scoşi din temporal şi simţim aroma Escatonului şi a Noului Ierusalim, în care, nu-i aşa?, nu e nici un Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, ca și Mielul, sînt Templul. Și în care nu e nevoie de lumină, întrucît Domnul Dumnezeu e Lumina.

Adevărul are substanţă DIVINĂ. Precum Calea. Precum Viaţa.

Adevărul e cea mai mare glorie a omului, scria Giovanni Papini.

VIAȚA

Oamenii cred că știu ce e viața. Despre viață se scriu cărţi, se compun cîntece, de la operă pînă la manele. Mai ales manele. 🙂

Faptul că oamenii cred că știu ce e viața nu înseamnă că și știu ce e viața.

Diversitatea experiențelor vieții nu poate să evite angoasa existențială.

C.S. Lewis scria: „Am găsit în mine o dorinţă pe care nicio experienţă din această lume nu o poate satisface; cea mai probabilă explicaţie este că am fost făcut pentru altă lume.”

A vorbi despre lucrurile ‘simple’ nu e deloc simplu.

Viaţa cotidiană nu e VIAŢA-Isus. Căci în cotidian ne pierdem VIAȚA-Isus, gîndindu-ne la lucrurile de jos, nu la lucrurile de sus.

În viața cotidiană sîntem din spița primului Adam, purtători de Păcat și de Moarte. Avem nevoie de Al doilea Adam, Hristos Răstignit Înviat Înălțat, care restaurează Cosmosul și care e VIAȚA.

În cotidian Păcatul e resemantizat, Viața e neglijată, Adevărul e batjocorit, iar Calea credinței e disprețuită.

Pentru că Isus din Nazaret era Calea, era Adevărul, era Viața, prin aventura Sa pe planeta umanoizilor a inclus lumea noastră în Uniunea Cosmică, de unde primim ‘fonduri’ nerambursabile ca să supravieţuim, ca haiduci, pe teritoriul dracului.

Sîntem Ambasadorii Vieţii, dar în regim belicos de gherilă.

Într-o lume spurcată de minciună, sîntem Agenţii Adevărului. Precum Ioan Botezătorul.

Publicitate