Lucruri biblice care nu sînt… biblice (3)

N-a zis Isus: „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.”?

Ba da, a zis!

Dar nici un om zdravăn la cap nu ar susține că Isus a zis să URĂȘTI pe tatăl tău și pe mama ta!

Nu avem acces direct la adevăr, ci doar prin INTERPRETARE.

Ceea ce Isus spune are de a face cu PRIORITĂȚILE din viața celui care Îl urmează pe Isus.

INTERPRETAREA textului biblic face ca pasajul să aibă valoare BIBLICĂ.

Bibliolatria din ghetoul pocăiesc este subminată de astfel de păţanii… biblice.

Dacă pasaje de felul celui menţionat sînt (destul de) clare și ne fac să fim mai atenți la felul în care ne raportăm la Scripturi (nicidecum literalist), există alte pasaje, folosite în diverse moduri în discursurile pocăiților, care sînt mai dificil de sancționat. Dar, prin contextualizare și apel la sfînta știință a discernămîntului, pot fi semnalate interpretările exagerate / eronate.

Există, mai ales în această perioadă de pandemie / izolare, numeroase îndemnuri de a citi Biblia.

GREȘIT!

Nu citirea Bibliei este cheia succesului pocăitului. DIMPOTRIVĂ!

Acum, ca oricînd, ar trebui să existe îndemnuri de a MEDITA la ceea ce ne comunică Scripturile.

La fel cum există numeroase îndemnuri, în presă şi filme, ca oamenii să petreacă timp de CALITATE cu copiii lor, cu familia lor. Şi, putem adăuga, cu fraţii de credinţă.

Se întîmplă de atîtea ori ca 2 ore dintr-o dunminică să nu semene, calitativ, cu alte 2 ore din altă duminică.

În Fapte 2:42 sînt menționate fundamentele Bisericii.

Cum am mai precizat cu alte ocazii, este suspect cînd focalizarea este doar pe unul dintre cele 4 fundamente.

La fel cum interpretarea literalistă este suspectă. Scripturile se interpretează prin Scripturi. Nu putem doar să cităm versete (Biblia nu a fost scrisă pe verse, ci pe IDEI), ci să comunicăm IDEILE lui Dumnezeu, care nu e chiar o treabă ușoară.

Faptul că citim Biblia pe care o avem în mîinile noastre nu duce, nediscriminatoriu, la mîntuire și creștere spirituală.

Provocările pe care ni le fac Srcipturile depășesc orice nivel terestru și au de a face cu lucrurile care nu se văd, cu Împărăția lui Dumnezeu, cu un alt veac decît cel de acum.

Nu ne urîm părinții (dar reușim, cumva, să îi urăm pe unii dintre frații de credință), ci ne instaurăm loialitatea față de adevăr și față de Treimea preasfîntă DEASUPRA oricăror relaționări de tip mundan.

Accentul din ultimii ani pe FAMILIE este, așadar, o inversare a datoriei creștine de a URÎ tot ce este lumesc.

Ca în multe alte situații, și conceptul de FAMILIE trebuie integrat în perspectiva creștină, care este mult mai amplă decît modul politiza(n)t al dezgustătoarei Coaliții pentru Familie.

Să citim Biblia, da! Dar mai ales să avem o INTERPRETARE a ei loială adevărului!

Trăiască sfînta știință a discernămîntului!

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Lucruri biblice care nu sînt… biblice (3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s