Dănuț Jemna: Viitorul evanghelicilor din România (4)

„Mecanismele existente au condus la derapaje și tendințe din care se poate reveni cu greu. O parte dintre liderii evanghelici, în special pastorii sau conducătorii de biserici, au studii teologice. Însă formarea lor în școlile confesionale este realizată după o paradigmă păguboasă, eludând o mare parte din miza formării intelectuale specifice nivelului de studii superioare. Abordarea institutelor teologice evanghelice presupune pregătirea de oameni capabili să conducă adunările generale ale credincioșilor, să organizeze slujbele și întâlnirile publice, să fie buni predicatori și administratori ai resurselor bisericii. Frecvent, oamenii care intră în aceste institute vin gata formați, au deja o înțelegere asupra tuturor lucrurilor și vin cu așteptarea de a-și întărească convingerile și paradigma lor de lucru. Din păcate, în facultățile de teologie evanghelice nu se pune accent pe o echipare a capacității de gândire și înțelegere a fenomenului religios și a teologiei creștine, pe așezarea unor fundamente cu ajutorul analizei și evaluării critice a dezvoltării tradiției creștine. Bifarea unei diplome de licență în teologie sau a unui curs de formare are doar o miză simbolică. Poziția de lider este asigurată de alte elemente, cum ar fi o serie de trăsături de personalitate, capacitatea de a acumula capital politic și de a influența enoriașii etc.

Este evident că liderii bisericilor locale nu trebuie să fie teologi în sensul academic, dar nu pot neglija echiparea la acest nivel și formarea continuă în acord cu nevoia comunităților de a avea răspunsuri competente cu privire la întrebări actuale sensibile. Pe lângă conducătorii religioși cu diplomă de la școlile confesionale, în bisericile evanghelice există un număr mare de persoane care dețin poziții de autoritate și formează grupul celor care dețin conducerea în comunitate. Axarea lor pe predicare și pe management instituțional îi lasă relaxați în privința unei munci autentice de formare și de evaluare a carismelor și competențelor lor în materie de slujire. Viitorul comunităților evanghelice depinde mult de calitatea liderilor. Nevoia de dialog între biserici și de a crea proiecte comune poate fi acoperită doar de oameni care înțeleg importanța formării. Din păcate, ucenicia, ca una dintre cele mai importante căi de transformare și maturizare a liderilor, este neglijată foarte mult la evanghelici. O schimbare strategică cu impact pentru viitor ar fi aceea ca accesul la o poziție de autoritate în biserici să fie legat de practica uceniciei, de stagii de formare și practică și de mecanisme de validare a carismelor și competențelor personale.”

http://danutj.wordpress.com/2020/07/10/viitorul-evanghelicilor-din-romania-4

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s