Exagerarea este expresia naturii păcătoase a ființei umane

Orice facem in viata, sintem tentati, in unele momente, sa exageram. In gindirea crestina, exagerarea este expresia naturii pacatoase a fiintei umane.

Constiinta, instrumentul terestru cu care lucreaza Divinitatea, ne acuza sau ne elibereaza (daca constiinta e treaza, se intelege).

In afara dimensiunii obiective a pacatului (conform careia oamenii STIU ca nu ar trebui sa ucida, sa fure, sa minte s.a.m.d.), exista si dimensiunea subiectiva: Oricine stie sa faca un bine si nu il face, savirseste un pacat.

Asadar, a fi umanoid inseamna a fi ‘tulburat’. Oamenii ‘senini’ sint suspecti…

Destinul omenesc nu este sa-si gaseasca implinirea deplina in veacul acesta (vezi C.S. Lewis). Banii nu aduc fericirea, zic unii. Citeodata! 🙂

Dar nimic altceva altceva, de natura terestra, nu aduce fericirea.

Unii aleg sa se confesionalizeze – regulile religioase pe care le respecta le aduce stabilitate psihica si spirituala. Pentru o vreme! 🙂

A fi om inseamna a cauta Kairos-ul, nu a gestiona Cronos-ul.

Am in minte o droaie de citate despre ce (nu) inseamna fericirea. Dar nu complic discutia. Sa nu exageram! 🙂

NOTA

Multumesc amicului Daniel Rus (Constanta) pentru ca mi-a dat prilejul sa meditez la aceste chestiuni si sa formulez, iar si iar.

http://www.facebook.com/alin.cristea.9

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s