1984, de George Orwell

1984 (1)

Inca din primele pagini apar denumiri faimoase precum: Fratele cel Mare, Ministerul Adevarului, Politia Gindirii, Neolimba.

Am sarit la sfirsit, la anexa Principiile neolimbii, unde se precizeaza ca neolimba era menita nu sa extinda, ci sa diminueze sfera gindirii.

Revenind la primele pagini, aparatul guvernamental era avea 4 ministere – Ministerul Adevarului, Ministerul Pacii, Ministerul Iubirii, Ministerul Belsugului.

Winston Smith, personajul principal, isi toarna, acasa, gin Victoria si isi scoate o tigara din pachetul de tigari Victoria, apoi, incercind sa ramina in afara cimpului vizual al tele-ecranului, incepu un jurnal – nu era o activitate ilegala (nimic nu era ilegal, din moment ce nu mai existau legi), dar risca pedeapsa cu moartea sau cel putin 25 de ani intr-un lagar de munca silnica.

1984 (2)

Pagina 39 (din editia din 2019 la Polirom) e cea mai importanta de pina acum, poate una dintre cele mai importante din cele 342 de pagini.

Aici apare, in prima parte a paginii, sloganul Partidului: Cine controleaza trecutul controleaza viitorul; cine controleaza prezentul controleaza trecutul.

Dar in a doua parte a paginii apare un pasaj amplu, o fraza de vreo 15 propozitii, FOARTE importanta. Merita cumparata cartea (25 lei) numai pentru aceasta fraza, scrisa in 1948!

In comunism am fost fortati sa avem „simultan doua opinii care se anuleaza reciproc”, in postcomunism traim sub acelasi spectru al corectitudinii politice, al libertatii determinate politic, al ideologizarii tuturor compartimentelor vietii.

Distopiile (din carti si filme) ne fac mai intelepti decit utopiile.

1984 (3)

Am trecut de primele 50 de pagini, pe parcursul carora gindul mi-a zburat in repetate rinduri nu la filmul 1984 (din care nu-mi aduc aminte prea multe), ci la filmele: Fahrenheit 451, Brazil, Equilibrium.

Pagina cu pagina imi trezesc amintiri neplacute din Epoca de Aur a ceausismului. Atunci, desigur, nu erau chestiuni neplacute, dar in postcomunism ele devin foarte neplacute, cu puseuri de indignare si sentimentul consistent e ca astfel de distopii sint posibile oricind si ca au de a face cu natura umana, neimblinzita, nerascumparata.

Cum credeti ca se numeste cafeaua? Victoria! Precum tigarile si ginul.

Se raporteaza depasirea planului la diverse produse, dar colegul lui Winston il intreaba daca nu are cumva sa-i dea o lama. De citeva luni era criza de lame…

Orwell scrie in 1948 ceea ce noi am trait zeci de ani mai tirziu: „Exista tot timpul cite un articol de stricta necesitate pe care magazinele Partidului nu erau in stare sa-l furnizeze.”

1984 (4)

Azi am citit 1984, romanul lui George Orwell (342 p.).

Cu sublinieri si cu comentarii pe facebook.

Nu mi-a placut sfirsitul. Am tot asteptat salvarea lui Winston Smith. Ca in Fahrenheit 451, ca in Equilibrium.

Previziunile lui George Orwell s-au implinit. Comunismul i-a invins pe multi oameni.

Dar nu voi uita ce scrie Sever Voinescu: „Faptul că o minoritate nu se înregimentează în batalioanele răului cînd o majoritate face acest lucru este, în cele urmă, suficient ca lumea să rămînă, totuși, un loc în care se poate trăi. Ei salvează umanitatea din omenirea stoarsă de febra răului de masă.”

http://www.facebook.com/alin.cristea.9

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s