îmi ascund faţa
căci moartea e împrejur
ruşinea-i dusă
neputința e lege
mă strecor printre umbre
oameni monocolori
lipsiți de curaj
cotropiți de lene
patria mumă e simulacru
viața e limbă străină
moartea vecinul de încredere
în satul cimitir
rătăcesc prin suflet
căutînd resturi de mîncare
și apă cristalină
să-mi umezesc buzele
pune-mi Doamne cuvinte bune
în suflet și-n condei
adu viață și lumină
cînd îmi ascund fața
RoEvanghelica 