Fiii risipitori (2)

RoEvanghelica

Lunga zi de vineri a familiei Drăgan se încheia, ca și alte zile, cu masa de seară a familiei, într-o bucătărie destul de mică, parcă făcută exact pentru șase persoane. Dar spațiul nu era suficient de mare pentru cîtă tristețe emanau cele șase suflete.

Ca de obicei, fiul cel mic arăta mai clar starea inimii, ochii îi jucau în lacrimi, uitîndu-se fie la fratele său Corneliu, fie la tatăl lor, care vorbea mai puțin decît în alte seri.

– Dragii mei, știu că azi aveți inima frîntă. Și eu. Sîntem însă la sfîrșitul unei săptămîni și sînt epuizat. Haideți să ne culcăm, iar mîiine vă promit că o să stau de vorbă cu voi, așa cum am stat și în alte situații. Știu că vă doare, mă doare și pe mine, dar am nevoie de odihnă și, mai ales, de călăuzire din partea lui Dumnezeu.

După ce tatăl a rostit…

Vezi articolul original 1.300 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s